Politic-Social

Zona Targu Jiu nu era considerata o zona seismogena distincta Unul dintre cele mai importante elemente ale studiului este legat chiar de caracteristicile regiunii inainte de cutremurele din februarie 2023. Potrivit cercetatorilor, inainte de aceasta secventa seismicitatea din zona era redusa si dominata de cutremure mici si moderate. In catalogul ROMPLUS apar doar patru cutremure cu magnitudinea moment mai mare de 4 produse dupa 1900. Din acest motiv, regiunea era considerata una cu "seismicitate de fond" si nu fusese clasificata drept zona seismogena distincta. Situatia s-a schimbat radical in februarie 2023. Pe 13 februarie s-a produs un cutremur cu magnitudinea moment Mw 4,9, urmat o zi mai tarziu de seismul principal, de Mw 5,4. Ambele au avut originea la aproximativ 20 de kilometri adancime. A urmat cea mai intensa activitate seismica inregistrata instrumental pana acum in aceasta zona: peste 4.400 de replici pana in august 2024, ceea ce face din secventa Targu Jiu unul dintre cele mai bine documentate episoade de seismicitate crustala din Romania. Cutremurele au pornit de la circa 20 km, iar activitatea a migrat spre suprafata Analiza arata ca atat seismul de Mw 4,9, cat si cel de Mw 5,4 au inceput aproape de limita inferioara a volumului de crusta activat seismic, la circa 20 de kilometri adancime. Distributia replicilor indica apoi o migrare progresiva a activitatii catre adancimi mai mici, pana in jurul valorii de 10 kilometri. Cercetatorii considera ca datele sunt compatibile cu o ruptura care s-a propagat predominant unilateral, in sus, pe un sistem de falii normale orientate aproximativ NE-SV. Modelele realizate pentru cele doua seisme indica durate foarte scurte ale procesului de rupere: aproximativ 1,3 secunde pentru cutremurul de Mw 4,9 si aproximativ doua secunde pentru cel de Mw 5,4. Deplasarea maxima modelata pe falie a fost de circa 5 centimetri, respectiv 12 centimetri. Un sistem de falii vechi, reactivat dupa o perioada cu activitate redusa Datele sugereaza ca nu a fost implicata o singura falie simpla. Distributia foarte larga a replicilor este compatibila cu activarea unui sistem de falii si segmente de falie preexistente in scoarta terestra. Autorii concluzioneaza ca amploarea spatiala a replicilor si faptul ca acestea au continuat mai mult de un an indica reactivarea unor structuri crustale mostenite, sub efectul campului actual de tensiuni din regiunea Olteniei. Studiul atrage atentia si asupra unui aspect important pentru evaluarea riscului seismic: desi cutremurele din 2023 au avut magnitudini moderate, modelele arata caracteristici intalnite si la cutremure crustale mai mari, inclusiv propagarea unilaterala a rupturii, distributia neuniforma a alunecarii si concentrarea tensiunilor in anumite zone ale faliei. Autorii considera ca rezultatele evidentiaza necesitatea unei caracterizari mai detaliate a surselor seismice inclusiv in regiunile cu istoric seismic limitat. Cercetatorii iau in calcul si rolul fluidelor din adancime, dar ipoteza nu este demonstrata O alta ipoteza analizata in studiu este ca fluidele existente in scoarta ar fi putut contribui la slabirea faliilor si la redistribuirea tensiunilor. Printre indiciile invocate sunt durata neobisnuit de mare a secventei, migrarea seismicitatii de la aproximativ 20 la 10 kilometri si raspandirea replicilor pe o suprafata mai mare decat cea a rupturii asteptate pentru cutremure de aceasta magnitudine. Autorii avertizeaza insa explicit ca implicarea fluidelor ramane o ipoteza si nu a fost demonstrata. Ar fi necesare analize suplimentare pentru confirmarea unui mecanism de acest tip. Studiul nu sustine ca descoperirile permit anticiparea unui nou cutremur puternic in Gorj. Concluzia relevanta pentru evaluarea hazardului este ca o regiune cu seismicitate istorica redusa poate contine falii vechi capabile sa fie reactivate, iar procesele de rupere ale unor seisme moderate pot fi mai complexe decat ar sugera doar magnitudinea acestora. Studiul, intitulat "Rupture dynamics of a moderate intraplate earthquake sequence in the Targu Jiu region, Romania", a fost acceptat la Scientific Reports, revista din portofoliul Nature. Autorii sunt A. Craiu, M. Radulian, M. Mihai, M. Craiu si I. Armeanu, cercetatori afiliati, intre altele, Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pamantului, Academiei Romane si Universitatii din Bucuresti.