Cultura si divertisment

Potrivit organizatiei Association for Research into Crimes against Art, furturile de opere de arta reprezinta a treia cea mai profitabila activitate pentru criminalitatea organizata, dupa traficul de droguri si cel de arme. Acest tip de infractiune este atractiv pentru retelele criminale deoarece multe opere sunt relativ usor de transportat. Picturile, de exemplu, pot fi scoase din rame si rulate. La fel, obiectele din metale sau pietre pretioase, pot fi demontate si vandute pe bucati, mai arata Il Post. Vanzarea unor capodopere - mai dificila decat pare Paradoxal, operele foarte celebre sunt mai greu de vandut decat cele mai putin cunoscute. Valoarea lor depinde nu doar de autor, ci si de documentele care certifica provenienta si autenticitatea. Fara aceste documente, un tablou devine practic imposibil de comercializat pe piata oficiala a artei. In prezent exista baze de date internationale care monitorizeaza operele furate. Art Loss Register sau baza de date a Interpol sunt doua dintre ele. Acest lucru face si mai dificila revanzarea lor. In multe cazuri, lucrarile de arta furate nu sunt vandute direct. Ele sunt folosite ca garantii sau moneda de schimb in tranzactii ilegale. Mai pot fi utilizate pentru plata unor transporturi de droguri sau arme sau pot servi drept garantie in tranzactii financiare intre grupari criminale. Detectivul britanic Dick Ellis descria aceste opere drept "bancnote de valoare uriasa". In anii '80, de exemplu, mai multe picturi furate de gangsterul irlandez Martin Cahill au fost folosite drept garantie pentru tranzactii cu diamante si pentru operatiuni financiare offshore. Unele opere dispar pentru totdeauna Multe lucrari furate nu mai sunt recuperate niciodata. Un exemplu celebru este jaful din 1990 de la Muzeul Isabella Stewart Gardner din Boston, cand au disparut 13 opere de arta, inclusiv lucrari de Vermeer, Rembrandt si Degas, evaluate la aproximativ 500 de milioane de dolari. Un alt caz notoriu este furtul tabloului "Nasterea Domnului" de Caravaggio, disparut dintr-o biserica din Palermo in 1969 si niciodata recuperat. Exista si situatii in care operele de arta furate sunt folosite pentru negocieri cu autoritatile. Detinuti sau membri ai retelelor criminale pot oferi informatii despre locul unde sunt ascunse lucrarile in schimbul unor reduceri de pedeapsa. Un caz cunoscut este cel al traficantului italian Raffaele Imperiale, care a predat doua picturi de Vincent van Gogh furate dintr-un muzeu din Amsterdam dupa ce a decis sa colaboreze cu autoritatile. O "viata secreta" a capodoperelor Dupa un furt, multe opere intra intr-un circuit invizibil, in care pot ramane ascunse ani sau chiar decenii. Unele ajung in colectii private clandestine, altele sunt distruse sau abandonate pentru a evita identificarea. Din acest motiv, recuperarea unor capodopere furate este adesea un proces lung si incert, iar in multe cazuri aceste lucrari nu mai revin niciodata in muzee.