Cultura si divertisment

Insa noile cercetari pun sub semnul intrebarii aceasta idee, indicand existenta unui sistem mai complex care implica si alte tipuri de celule cerebrale, arata Science Daily. Un studiu arata ca astrocitele, care au fost considerate mult timp celule de sustinere, pot juca un rol mult mai activ in reglarea apetitului decat se credea anterior. Cercetatorii au descoperit o cale de semnalizare necunoscuta pana acum in hipotalamus, regiunea creierului care controleaza foamea si senzatia de satietate. Descoperirile ar putea ajuta in cele din urma oamenii de stiinta sa dezvolte noi tratamente pentru afectiuni precum obezitatea si tulburarile alimentare. Cum detecteaza creierul glucoza dupa masa Procesul incepe cu celule cerebrale specializate cunoscute sub numele de tanycite. Aceste celule captusesc o cavitate plina cu lichid situata adanc in creier si monitorizeaza glucoza (zaharul care alimenteaza organismul) pe masura ce aceasta se deplaseaza prin lichidul cefalorahidian. Dupa masa, nivelul de glucoza creste. Tanicitele raspund prin procesarea acestui zahar si eliberarea de lactat, un produs secundar al metabolismului, in tesutul cerebral din apropiere. Acest lactat interactioneaza apoi cu astrocitele vecine, declansand urmatoarea etapa a comunicarii. Astrocitele actioneaza ca mesageri cheie in controlul apetitului Astrocitele se numara printre cele mai comune tipuri de celule din creier si au fost considerate in mod traditional celule de sustinere care asista neuronii. Cu toate acestea, acest studiu arata ca ele pot prelua un rol de semnalizare mai direct. Cercetatorii au descoperit ca astrocitele poarta un receptor numit HCAR1 care detecteaza lactatul. Cand lactatul se leaga de acest receptor, astrocitele se activeaza si elibereaza glutamat, un mesager chimic. Acest semnal este apoi transmis neuronilor care suprima apetitul, ducand la senzatia de satietate. O reactie in lant care se raspandeste in creier Intr-un experiment, oamenii de stiinta au introdus glucoza intr-un singur tanycit, observand in acelasi timp astrocitele din apropiere. Chiar si aceasta schimbare localizata a declansat activitatea in mai multe astrocite din jur, aratand cum semnalele se pot raspandi prin reteaua creierului. Desi cercetarea a fost efectuata pe modele animale, atat tanicitele, cat si astrocitele exista la toate mamiferele, inclusiv la oameni. Acest lucru sugereaza ca acelasi mecanism ar putea fi la lucru si la oameni. Urmatorul pas pentru echipa de cercetare este sa testeze daca modificarea receptorului HCAR1 din astrocite poate influenta comportamentul alimentar. Aceasta activitate este esentiala inainte de a putea fi dezvoltate orice potentiale terapii. In prezent, niciun medicament nu vizeaza direct aceasta cale.