Externe

Clauza de aparare reciproca a UE, stipulata in articolul 42.7 din Tratatul de la Lisabona, obliga statele membre sa sprijine o tara atacata pe teritoriul sau. Desi textul acestei clauze este considerat mai ferm decat cel al Articolului 5 al NATO, in realitate mecanismul european este perceput ca fiind mai putin eficient, deoarece securitatea continentului s-a bazat istoric pe garantiile oferite de Statele Unite prin Alianta Nord-Atlantica, arata Euronews. Generalul Clancy a explicat ca NATO si UE au roluri distincte. NATO ramane in primul rand o alianta militara, in timp ce Uniunea Europeana are un mandat mai larg. Acesta include si dimensiuni politice si economice. Din acest motiv, operationalizarea articolului 42.7 ar trebui sa vizeze amenintari care se situeaza "sub pragul Articolului 5". Aici se numara riscurile hibride, crizele umanitare, atacurile cibernetice sau alte forme de agresiune care nu constituie un conflict armat clasic. "Este vorba despre complementaritate. Trebuie sa intarim legatura dintre UE si NATO, nu sa o duplicam", a subliniat oficialul. Lectii din razboiul din Ucraina si Articolul 5 al NATO Declaratiile au fost facute intr-un moment in care UE accelereaza reformele in domeniul apararii, dupa invazia pe scara larga a Rusiei in Ucraina. In cadrul Conferintei de Securitate de la Munchen, presedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a cerut "activarea" clauzei de aparare reciproca. Ea a subliniat ca aceasta are relevanta doar daca este sustinuta de incredere si capacitati reale. Atat Articolul 5 al NATO, cat si articolul 42.7 al UE au fost invocate pana acum o singura data: primul dupa atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, iar al doilea de catre Franta, in urma atentatelor de la Paris din 2015. Obiectivul "Pregatire 2030" Un element central al noii strategii europene este programul "Defence Readiness 2030" (Pregatire pentru Aparare 2030). Acesta urmareste cresterea capacitatilor militare prin achizitii comune. Statele membre pot accesa imprumuturi in valoare totala de 150 de miliarde de euro. Acestea se pot directiona catre investitii in munitie, drone, aparare antiaeriana si forte terestre. Potrivit generalului Clancy, UE se afla in prezent in faza de implementare, toate cele noua domenii prioritare fiind in lucru. Anumite sectoare, precum dronele si activele spatiale, progreseaza mai rapid, influentate de lectiile invatate din conflictul din Ucraina. Intrebat daca Europa va fi capabila sa se apere singura pana in 2030, generalul Clancy a adoptat o pozitie prudenta: "2030 este un obiectiv, dar procesul este unul continuu". Oficialul a avertizat ca Europa nu isi va putea permite sa reduca eforturile de aparare dupa aceasta data. O noua arhitectura de securitate Pe fondul dezbaterilor privind autonomia strategica si temerilor legate de eventuale schimbari in politica externa a Americii, discutia despre rolul clauzei de aparare reciproca a UE capata o importanta tot mai mare. Mesajul conducerii militare europene este clar: Uniunea trebuie sa fie pregatita pentru un spectru larg de crize. De la pacea fragila la conflictul deschis, absolut toate scenariile sunt acum pe masa. Acest lucru presupune atat investitii financiare, cat si claritate juridica si strategica.