Economic

In mod surprinzator, uleiul de palmier (adesea numit in mod eronat grasime de palmier, deoarece este solid la temperatura camerei) a inregistrat o crestere considerabila a productiei globale in ultimii ani, crescand de la 43 de milioane de tone in 2009 la 79 de milioane de tone in 2023. Acest lucru i-a consolidat pozitia ca una dintre cele mai utilizate grasimi in alimentatia umana, scrie El Economista. Faptul ca este o grasime vegetala, cu costuri de productie reduse si transport usor, a dus la raspandirea sa rapida. Totusi, nu sunt toate vesti bune. De ani de zile, oamenii de stiinta au confirmat ca acizii grasi din uleiul de palmier sunt asociati cu o prevalenta mai mare a bolilor cardiovasculare . Boli inrudite Mai mult, studiile efectuate pe soareci au aratat ca exista o relatie directa intre consumul acestei grasimi si dezvoltarea aterosclerozei (acumularea de grasime in peretii arteriali), favorizand astfel cresterea in greutate si cresterea nivelului de glucoza din sange. Dar de ce se intampla asta? Uleiul de palmier este digerat in tractul digestiv deoarece sucul pancreatic contine lipaze care elibereaza acid palmitic. Acesta este absorbit direct in intestin si trece in fluxul sanguin, care il distribuie catre diferite tesuturi. Nu toata lumea reactioneaza la fel Acidul palmitic se leaga de proteinele noastre prin intermediul aminoacidului cisteina intr-un proces cunoscut sub numele de palmitoilare, desi proteinele specifice de care se leaga nu sunt inca pe deplin intelese. Se estimeaza ca se leaga de STAT3, crescand potentialul agresiv al tumorilor . Modificarea acestor proteine ￢￢suprima, de asemenea, raspunsul imun, impiedicand potential imunoterapia impotriva cancerului. In plus, atunci cand se leaga de o alta proteina numita gasdermin D, declanseaza procese inflamatorii. De fapt, lista moleculelor afectate atunci cand acidul palmitic intra in corpul nostru este foarte extinsa. Cu toate acestea, nu toata lumea reactioneaza in acelasi mod . Prezenta sau absenta cisteinei in proteinele noastre, precum si activarea anumitor enzime capabile sa elimine acidul palmitic invadator, ne permite sa diferentiem intre indivizii care il reface si cei care nu o fac.