Cultura si divertisment

Totul a pornit de la studierea modului in care doua gauri negre se ciocnesc si se unesc. Aceste coliziuni sunt unele dintre cele mai violente evenimente din Univers si produc unde gravitationale -vibratii ale spatiului si timpului. Primele astfel de semnale au fost detectate in 2015 de observatoarele LIGO si Virgo - instalatii stiintifice uriase din SUA si Italia, construite special pentru a capta vibratiile extrem de fine produse de coliziunile dintre gaurile negre, la miliarde de ani-lumina distanta. Analizand aceste semnale, cercetatorii au inceput sa inteleaga mai bine ce se intampla dupa impact. Cand rotatiile celor doua gauri negre sunt nealiniate sau orientate diferit, undele gravitationale sunt proiectate mai puternic intr-o singura directie. Potrivit ScienceAlert, efectul este comparabil cu reculul unei rachete: gaura neagra nou formata este impinsa in sens opus, cu viteze uriase. Teoria devine realitate Calculele astrofizicienilor arata ca aceste obiecte pot ajunge sa se deplaseze cu mii de kilometri pe secunda, uneori chiar cu aproximativ 1% din viteza luminii. La asemenea viteze, traiectoria lor nu mai urmeaza orbitele obisnuite ale stelelor din galaxii, ci devine aproape o linie dreapta prin spatiu. Mult timp, aceasta idee a ramas doar teorie. Dar observatiile din ultimii ani au inceput sa confirme ca fenomenul este real. Astronomii au identificat semnele unor gauri negre supermasive care par sa strabata galaxiile, lasand in urma urme vizibile. Urmele gaurilor negre Aceste "semnaturi" arata ca niste dare lungi si drepte de stele. Ele se formeaza din gazul interstelar comprimat de forta gravitationala a gaurii negre aflata in trecere. In timp, gazul si praful din acea urma sunt comprimate de gravitatie si se aduna in nori tot mai densi. Pe masura ce acesti nori se strang, se incalzesc, iar in interiorul lor incep sa se formeze stele noi. "Este un proces foarte lent, care poate dura zeci de milioane de ani", au explicat cercetatorii. Dara de 200.000 ani-lumina Un studiu condus de astronomul Pieter van Dokkum, de la Universitatea Yale, descrie o galaxie indepartata observata cu telescopul spatial James Webb. Imaginea arata o dara luminoasa impresionanta, intinsa pe aproape 200.000 de ani-lumina. Distanta este uriasa, cam de doua ori cat diametrul Caii Lactee. Potrivit cercetatorilor, dara ar fi fost produsa de o gaura neagra de aproximativ 10 milioane de ori mai masiva decat Soarele, care se deplaseaza cu aproape 1.000 de kilometri pe secunda. Urme intr-o alta galaxie O alta observatie similara a fost facuta in galaxia NGC 3627, o galaxie spirala situata la aproape 30 de milioane de ani-lumina. Acolo, cercetatorii au identificat o dara lunga de circa 25.000 de ani-lumina, cel mai probabil creata de o gaura neagra de aproximativ 2 milioane de ori masa Soarelui, care se misca cu aproximativ 300 de kilometri pe secunda, adica de aproape 900 de ori viteza sunetului. Descoperirile arata ca astfel de "fugari cosmici" nu sunt cazuri izolate. Daca gaurile negre supermasive pot fi aruncate in deriva, atunci este foarte probabil sa existe si variante mai mici, greu de detectat, care calatoresc prin spatiu dupa coliziuni violente. Energia gaurilor negre Teoria care explica fenomenul isi are radacinile in anii 1960, cand matematicianul Roy Kerr a descris modul in care se comporta gaurile negre aflate in rotatie, folosind ecuatiile relativitatii generale ale lui Einstein. Ulterior, fizicianul Roger Penrose, laureat al Premiului Nobel pentru Fizica, a aratat ca o parte semnificativa din masa unei gauri negre poate exista sub forma de energie de rotatie - o rezerva uriasa care poate fi eliberata in timpul coliziunilor. Aceasta energie este atat de mare incat o gaura neagra poate contine de pana la o suta de ori mai multa energie care poate fi eliberata decat o stea de aceeasi masa. Cand doua astfel de obiecte se unesc, o parte din aceasta energie este eliberata in cateva secunde, suficient pentru a le "arunca" prin galaxie ca pe niste proiectile cosmice. Pericol pentru Sistemul Solar? Ideea ca o gaura neagra ar putea ajunge, teoretic, chiar si in Sistemul Solar poate parea infricosatoare. Daca un astfel de obiect s-ar apropia, efectele gravitationale ar incepe sa perturbe orbitele planetelor inainte ca el sa poata fi observat direct. Planetele ar putea fi deviate usor de pe traseele lor, iar in scenarii extreme chiar ar putea aparea ciocniri sau aruncari ale unor corpuri ceresti in afara Sistemului Solar. Totusi, astronomii spun ca nu exista motive de panica. Probabilitatea ca o gaura neagra ratacitoare sa treaca prin apropierea noastra este inca extrem de mica. Inca un mister cosmic Pentru cercetatori, descoperirea nu este un motiv de ingrijorare, ci o piesa noua intr-un puzzle urias. Universul se dovedeste inca o data mai dinamic si mai spectaculos decat ne imaginam, populat nu doar de stele si galaxii, ci si de giganti invizibili care strabat spatiul cu viteze ametitoare.