Economic

Obiectivul este fabricarea a 2.000 pana la 3.000 de unitati STUD pe luna din vara, pe langa productia a cateva sute de drone cu aripa fixa, a declarat Ion Mocanu, CEO al Qognifly, la podcastul Frontier Defense (episodul 8), gazduit de G4Media. Interceptorul cantareste doar cateva kilograme, foloseste patru elice si este proiectat sa distruga orice drona de tip Shahed care ii este atribuita. Aceste drone sunt fabricate din materiale compozite si se asambleaza fara unelte, potrivit lui Mocanu. "Dronele sunt pliabile" "Mai mult de atat, dronele sunt pliabile. Asta inseamna ca pot fi lansate dintr-un tub si in misiuni tactice se traduce in: fie un soldat poate avea patru tuburi in rucsac si pot fi folosite pentru protectie proprie, aceste tuburi pot fi montate pe vehicule sau pot fi montate in jurul unor obiective strategice si critice de unde pot fi lansate oricand", a explicat CEO-ul Qognifly. Cererea pentru astfel de sisteme este mare din Orientul Mijlociu, dupa ce SUA si Israelul au atacat Iranul. Alti clienti ai Qognifly provin din Canada, Marea Britanie sau Turcia. Compania produce, de asemenea, drone cu aripa fixa care pot fi si ele asamblate complet doar cu mainile, fara unelte. Modelul de supraveghere si recunoastere SP5 are dubla utilizare (poate fi folosita atat in scopuri civile, cat si militare), o greutate de 55 kg si foloseste patru motoare electrice pentru decolare si aterizare verticala. Propulsia este asigurata apoi de un motor hibrid (benzina si electric). SP5 are o anduranta de zbor de pana la 24 de ore, poate zbura la o altitudine maxima de 5 km si atinge o viteza de 160 km/h. In functie de dotari, o unitate SP5 costa intre 200.000 si 1 milion de euro. Un senzor optoelectronic performant poate costa, singur, sute de mii de euro. O astfel de drona poate fi modificata si pentru alte misiuni, precum atac la sol sau kamikaze. Qognifly intentioneaza sa produca vehiculul aerian fara pilot in fabrica din Bucuresti, construita in urma unei investitii de 900.000 de euro si care va avea 120 de angajati pana la sfarsitul anului. Pentru dronele complexe, precum SP5, capacitatea de productie va fi de 100 de unitati pe luna. Startup-ul dezvolta, de asemenea, o drona de tip Shahed. Qognifly, care a atras recent o finantare de 2 milioane de euro, dezvolta la Bucuresti, in apropierea fabricii, si un centru de cercetare si dezvoltare in care urmeaza sa lucreze 40 de specialisti. Pentru a suplini lipsa specialistilor in aviatie, compania recruteaza experti din industria locala de automotive, competentele acestora de la integrare software si senzori fiind usor transferabile. Startup-ul investeste masiv in inteligenta artificiala, avand obiectivul ca un singur operator sa poata controla complet, in mod autonom, un "roi" (swarm) de drone. Mai mult, a dezvoltat un radar, impreuna cu un partener din Bulgaria, care poate detecta drone de diferite dimensiuni, de la cele de marimea unui telefon mobil pana la cele de tip Shahed, de la distante care incep de la zeci de kilometri. Cateva sute de unitati sunt folosite de armata ucraineana in razboiul cu Rusia. Acest radar, ajuns la a treia generatie, face parte din Drone Wall, un sistem integrat de aparare anti￢drona dezvoltat de startup, care detecteaza, urmareste si intercepteaza drone ostile in mod in mare parte autonom. Functioneaza ca un ecosistem complet C￢UAS (radar la sol, software de tip Air Defense Management System si interceptoare dedicate) gandit sa neutralizeze dronele la cost mult mai mic decat rachetele clasice si cu un numar minim de operatori umani. Qognifly intentioneaza sa deschida o fabrica si la Caransebes. Intrebat de ce a ales acest oras pentru extindere, Ion Mocanu a declarat ca motivul este existenta acolo "a unui aerodrom bun", unde deja testeaza dronele. Startup-ul isi are radacinile in Republica Moldova Qognifly isi are originile in Republica Moldova, unde produce drone inca din 2009. Multe dintre modelele initiale au fost folosite pentru filmari in domeniul cinematografic sau alte productii video, precum videoclipuri muzicale. Acolo, compania detine un atelier cu o capacitate de productie de pana la 10 unitati pe an, care va fi pastrat pentru dezvoltarea de noi produse. Odata cu inundarea pietei de catre producatorii mari de drone de consum (precum DJI), compania a decis sa faca o tranzitie strategica. Astfel, s-au indepartat de dronele de tip multicopter si s-au concentrat pe productia de drone cu aripa fixa, o nisa militara cu o complexitate tehnica mult mai mare si un diferentiator clar pe piata. "Am decis sa pivotam spre drone cu o complexitate mult mai mare, unde marja si diferentiatorul fata de concurenta este mai mare, si anume aripa fixa", a explicat Mocanu. Lectii importante invatate in Ucraina Ca multe alte firme din domeniu, Qognifly isi testeaza produsele in Ucraina. Firma colaboreaza de trei ani cu parteneri din statul vecin. CEO-ul Mocanu a subliniat ca tehnologia testata in poligon sau in laborator a trebuit sa se adapteze complet realitatilor de pe frontul ucrainean, care sunt diferite. "Pentru mine, ca inginer la baza, lectia invatata este ca orice construim noi trebuie sa fie modular, astfel incat componenta vulnerabila sau care trebuie sa fie adaptata sau modificata conform noilor cerinte sa poata fi scoasa usor, sa fie softul, daca e nevoie, rescris pentru ea, repus in functiune si testat, validat si trimisa in misiune", a spus invitatul. Qognifly, alaturi de alte companii locale, este interesata sa participe la un program de productie de drone in valoare de 200 de milioane de euro, finantat prin mecanismul SAFE. Prin acest proiect, Romania vrea sa produca vehicule aeriene fara pilot in parteneriat cu Ucraina. Pentru a concura mai bine, startup-ul a incheiat un parteneriat cu un alt producator de drone local, Orbotix Industries. Dependenta de Asia pentru subansamble, deocamdata o vulnerabilitate Ion Mocanu a evidentiat dificultatea generala din industrie privind dependenta ridicata de Asia pentru subansambluri, cipuri si piese electronice. Planul pe termen lung al Qognifly este sa dezvolte o arhitectura "pe verticala" si sa integreze fabricarea pieselor sensibile pe plan intern. Aceasta strategie are scopul de a asigura un nivel inalt de autonomie militara in perioade de conflict sau de penurie globala. "In timp de pace, furnizorii functioneaza bine, dar in perioade dificile, cum a fost pandemia, am vazut cat de greu a fost pentru intreaga lume sa procure chiar si masti, adica produse relativ simple", a afirmat reprezentantul Qognifly. "Pe termen lung, ne dorim sa ne extindem portofoliul de produse astfel incat sa producem pe verticala cat mai multe componente: de la motoare realizate in-house la masini de bobinat care sa fabrice motoare dupa specificatiile noastre, payload-uri, sisteme de comunicatii si avionica. Practic, vrem sa ne securizam accesul la componente critice", a mai spus Ion Mocanu. O idee similara a sustinut, tot la "Frontier Defense", generalul-maior (r) Dan Grecu. Acesta a subliniat necesitatea ca Romania sa produca local tehnica militara. "Ceea ce am zis eu ca e bine sa ai lucrul tau. Da, in situatia in care depinzi de altul ca furnizor, si acela are constrangerile lui, poate sa fie in aceeasi situatie ca tine (sa aiba nevoie de acel echipament - n.e.)", a declarat Grecu. Generalul a explicat importanta localizarii productiei printr-o logica simpla: chiar daca o fabrica ramane sub sigla unei companii straine care investeste, in cazul unui conflict, aceasta nu va fi relocata, ci va ramane activa pe teritoriul romanesc.