Externe

Profesorul Pablo Sanguinetti subliniaza ca limbajul prin care descriem Inteligenta artificiala modeleaza perceptia publicului si, indirect, influenteaza directia dezvoltarii tehnologice. In prezent, inteligenta artificiala este adesea prezentata ca o entitate autonoma, aproape vie, capabila sa "gandeasca" si sa "aleaga" singura. Aceasta este o imagine extraordinara pentru presa si marketing, dar departe de functionarea reala a sistemelor actuale, arata The Conversation. Mitul "tehnologiei autonome" Aceasta viziune se inscrie intr-o veche traditie culturala, denumita in anii '70 de teoreticianul Langdon Winner "tehnologie autonoma". Aceasta promoveaza ideea ca inventiile si tehnologia scapa de sub controlul oamenilor si evolueaza dupa o logica proprie. De la mitul lui Prometeu, la povesti precum Frankenstein sau filme precum Terminator, AI este adesea asociata cu scenarii dominate de teama si inevitabilitate. Chiar si termenul "inteligenta artificiala" poate induce in eroare. El a fost propus in 1955 de informaticianul John McCarthy, desi ambiguitatea lui era evidenta. Dupa cum arata cercetatoarea Kate Crawford, AI nu este nici complet artificiala, nici cu adevarat inteligenta: depinde de resurse naturale, infrastructura tehnologica, munca umana si contexte sociale complexe. Felul in care limbajul distorsioneaza dezbaterea In vorbirea curenta, AI "invata", "intelege" sau "ia decizii". Acest mod de exprimare alimenteaza asteptari nerealiste, anxietate si ideea ca viitorul este deja scris. Promisiunea unei inteligente artificiale generale - sustinuta inclusiv de companii precum Microsoft sau OpenAI - este prezentata ca inevitabila, desi nu exista consens stiintific ca aceasta va fi realizata vreodata. Aceasta abordare mai degraba fantezista nu este doar o problema teoretica. Potrivit unui raport al AI Now Institute, promisiunile exagerate legate de AI sunt folosite pentru a evita discutii esentiale despre riscurile reale: efectele asupra locurilor de munca, educatiei, mediului si democratiei. In plus, ele pot duce la supraevaluarea pietei, cu pericolul unor corectii bruste. Inteligenta artificiala - perspectiva corecta Sanguinetti propune o schimbare de abordare: AI ar trebui privita ca rezultat al colaborarii dintre oameni si tehnologie, nu ca o forta independenta. Asta presupune: mutarea atentiei de la scenarii catastrofice la riscuri concrete si actuale; sublinierea faptului ca deciziile umane sunt esentiale in proiectarea si utilizarea AI; evitarea limbajului antropomorf, preferand termeni tehnici precum "procesare avansata a sarcinilor". Dezbaterile despre reglementare, educatie sau piata muncii nu pot fi solide daca se bazeaza pe metafore inselatoare. Clarificarea felului in care vorbim despre inteligenta artificiala nu este un simplu detaliu de comunicare, ci o chestiune etica fundamentala. Numai intelegand AI ca pe un sistem socio-tehnic - si nu ca pe un creier autonom - putem decide corect cum sa o folosim in beneficiul public.