Cultura si divertisment

Un efect secundar frecvent, dar adesea ignorat, al antidepresivelor ar putea oferi medicilor un indiciu neasteptat despre eficienta tratamentului, scrie PsyPost. Un nou studiu arata ca persistenta sau intensificarea cascatului la pacientii care iau SSRI (antidepresive care cresc nivelul de serotonina din creier) poate semnala un raspuns slab la terapie, nu doar oboseala. Un efect secundar neobisnuit, analizat mai atent Inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei, cunoscuti ca SSRI, se numara printre cele mai prescrise tratamente pentru depresie. Desi sunt considerati, in general, siguri, acestia pot provoca efecte secundare fizice, inclusiv o crestere neobisnuita a cascatului. Cercetatorii subliniaza ca nu este vorba despre cascatul obisnuit cauzat de somnolenta, ci despre un raspuns fiziologic distinct, legat de chimia creierului. Desi cascatul este de mult timp asociat cu neurotransmitatori precum serotonina si dopamina, fenomenul a fost rareori studiat sistematic, pe termen lung, la pacienti psihiatrici. Pana acum, majoritatea informatiilor proveneau din cazuri izolate, lasand medicii fara repere clare pentru interpretare. Legatura dintre cascat si evolutia depresiei Pentru a analiza aceasta relatie, cercetatori din Turcia au urmarit 150 de adulti diagnosticati cu tulburare depresiva majora, care nu mai luasera anterior SSRI. Participantii au inceput tratamente standard, precum sertralina, fluoxetina sau escitalopramul, si au completat chestionare privind severitatea depresiei, calitatea somnului si frecventa cascatului. Dupa o luna, 110 participanti au revenit pentru evaluari de control. Per ansamblu, cascatul excesiv a crescut la nivelul intregului grup, iar numarul pacientilor care au raportat cascat deranjant s-a triplat. Acest lucru a confirmat ca SSRI pot declansa frecvent acest efect secundar. Cand cascatul devine un semnal de alarma Diferentele au aparut atunci cand pacientii au fost impartiti in respondenti si non-respondenti la tratament. Cei care au inregistrat o ameliorare semnificativa a simptomelor depresive au avut un nivel stabil sau usor redus al cascatului. In schimb, pacientii care nu au raspuns bine la tratament au prezentat o crestere accentuata a acestui simptom. Important este ca acest tipar nu a fost legat de imbunatatirea somnului. Desi insomnia s-a redus in general, cascatul a fost mai strans asociat cu alte efecte secundare fizice, sugerand implicarea sistemului nervos autonom, nu doar a oboselii. Implicatii pentru practica medicala Cercetatorii avertizeaza ca cascatul excesiv este adesea interpretat gresit ca letargie sau sedare, ceea ce poate duce la cresterea inutila a dozelor de medicamente. Studiul sugereaza contrariul. Cascatul persistent ar putea indica faptul ca antidepresivul administrat nu este eficient. Desi cercetarea s-a desfasurat pe o perioada de doar o luna si s-a bazat pe autoevaluari, specialistii considera ca ea evidentiaza importanta observarii semnalelor fizice subtile. Monitorizarea atenta a cascatului ar putea ajuta medicii sa identifice mai rapid tratamentele ineficiente si sa ajusteze terapia mai precis.