Cultura si divertisment

Cu toate acestea, exista dovezi ca aceasta substanta neagra si lipicioasa avea si o serie de alte intrebuintari, iar noi cercetari sugereaza ca neanderthalienii ar fi putut chiar sa-si trateze ranile cu ea pentru a preveni infectarea acestora, potrivit IFL Science. Distilat din scoarta de mesteacan, gudronul de mesteacan, cunoscut si sub numele de smoala, a fost identificat in situri neanderthaliene datand de cel putin 180.000 de ani. Acesta a fost folosit si de Homo sapiens din antichitate si continua sa fie utilizat de unele comunitati indigene si in prezent. Bacterii cunoscute in prezent, tratate cu gudron de meastecan Poporul Mi'kmaq din estul Canadei si poporul Saami din Laponia, de exemplu, sunt cunoscuti pentru faptul ca folosesc extracte de gudron de mesteacan pentru a preveni infectarea ranilor cu bacterii gram-pozitive, precum Staphylococcus aureus. Acestea se numara printre cele mai comune bacterii care infecteaza ranile si se deosebesc de rudele lor gram-negative prin faptul ca nu au o membrana exterioara suplimentara care sa le protejeze de agentii antimicrobieni. Prin urmare, cercetatorii au decis sa distileze gudronul de mesteacan din doua specii de mesteacan despre care se stie ca erau comune in Europa in timpul Pleistocenului tarziu, cand neandertalienii inca mai cutreierau. Ei au distilat gudronul folosind doua metode preistorice care se bazau pe materiale din lut si piatra, precum si o tehnica mai moderna folosita de poporul Mi'kmaq, care utilizeaza cutii de conserve. Rezultatele au indicat ca gudronul de mesteacan produs folosind toate cele trei metode a inhibat proliferarea S. aureus, dar nu si a bacteriilor gram-negative precum E. coli. Acest lucru sugereaza ca gudronul produs de neandertali era la fel de eficient ca cel produs de triburile Mi'kmaq si Saami in prevenirea infectiilor. Dovezile gasite de cercetatori Si, desi este imposibil sa se afirme cu certitudine daca neanderthalienii au folosit intr-adevar gudronul de mesteacan ca antibiotic de uz local, autorul studiului, Tjaark Siemssen, a declarat pentru IFLScience ca aceste descoperiri se aliniaza bine cu cercetarile recente privind expertiza medicala a acestor hominizi disparuti. De exemplu, mucegaiurile de penicilina gasite in placa dentara a unui neanderthalian din Spania indica faptul ca acest individ ar fi putut mesteca material mucegait pentru a valorifica acest antibiotic binecunoscut in tratarea unui abces dentar. In acelasi timp, descoperirea unui schelet de neanderthalian cu un picior rupt si vindecat in celebra pestera Shanidar sugereaza ca aceasta specie umana arhaica poseda atat inteligenta, cat si compasiunea necesare pentru a ingriji membrii raniti ai comunitatilor lor.