Politic-Social

Haosul e la putere? Continuarea crizei politice mareste consistent probabilitatea aparitiei unei crize severe in Romania. De doi ani Romania se afla intr-o instabilitate politica continua, accentuata si persistenta. Pierderea stabilitatii politice dauneaza grav economiei si societatii romanesti. Iar instabilitatea politica este o variabila importanta luata in considerare de creditori, agentii de rating, institutii europene si partenerii strategici. Adancirea instabilitatii politice si slabirea rezilientei institutionale sunt exemple de manual in atacurile hibride. Nori negri se aduna din toate partile in economie si societate, iar "solutia alegerilor anticipate" aduce o acutizare a crizei economice si sociale, nerezolvand in vreun fel ecuatia politica. De la cresterea probabilitatii de a intra in criza de lichiditate pana la pierderea totala a relevantei geopolitice, toate sunt costuri grave din punct de vedere economic si social pentru Romania. Sunt costuri care vor polariza si mai mult societatea, punand povara si mai mare pe cei vulnerabili si pe o clasa mijlocie subtiata. Sunt costuri care vor submina viitorul prin intarzierea relansarii economice, aruncand Romania inapoi cu 10 ani, la periferia UE, la bataie cu Bulgaria, din nou, pentru ultimul loc in clasamentele legate de convergenta reala. Cu eforturi imense, stabilitatea macroeconomica a fost tinuta intr-o marja rezonabila. Nimeni nu estima ca economia si societatea romaneasca vor rezista atata timp unei furtuni perfecte, alimentata de turbulentele externe record (pandemie, razboiul din Ucraina, criza energetica, razboiul tarifar si razboiul din Orientul Mijlociu) suprapuse dezechilibrelor interne (deficitelor gemene ridicate, productiei insuficiente, cresterii scazute a PIB real, dezindustrializarii etc). Totusi, ultimele evolutii ale indicatorilor macroeconomici si sociali sunt ingrijoratoare, pragurile de sustenabilitate si alarma cad precum piesele intr-un joc de domino. Economia reala sufera. Neincrederea se amplifica iar tensiunile sociale mocnesc, cu un potential de explozie ridicat. Orice om rational poate reflecta la urmatoarele. Nu exista resurse nelimitate, nici rezilienta institutionala nu este una infinita. Orice criza politica prelungita peste un anumit nivel consuma capitalul de stabilitate al unui stat. "Gardienii" stabilizarii macroeconomice BNR, MF, ASF, Consiliul Fiscal si alte institutii strategice au tinut "cetatea" functionala, dar energia se epuizeaza, instrumentele isi pierd eficacitatea, resursele de interventie se imputineaza. De 9 luni, algoritmii de avertizare timpurie suna mai puternic decat mesajele de urgenta de la ISU, iar mecanismele de stabilizare automata sunt din ce in ce mai greoaie. Instabilitatea politica este o variabila cu potential de multiplicare in efecte negative mari in economie si societate. Si trebuie sa ai un grad mare de naivitate sa nu vezi ca si ultima linie de aparare a stabilitatii macro incepe sa cedeze sub presiunea unei crize politice interminabile. De fapt, trebuie sa ai un grad mare de ignoranta sa crezi ca in orice tara din lumea asta, fie ea dezvoltata sau emergenta, institutiile strategice din economie pot amortiza socurile si pot substitui la nesfarsit o cultura politica si o guvernare instabile si nepredictibile. Nicio societate, oricat de matura institutional ar fi, nu rezista la nesfarsit unui "asediu" din interior (mai mult, in conditiile in care incertitudinile la exterior sunt imense). Instrumentele si mecanismele de stabilizare isi pierd eficienta, are loc "legarea mainilor decidentilor de politici" din cauza adancirii crizei politice. Cvasi majoritatea indicatorilor de avertizare timpurie se prezinta din ce in ce mai rau, de la indicatorii care arata vulnerabilitatea externa (adecvarea rezervelor internationale, acoperirea deficitului de cont curent prin active negeneratoare de datorie externa, dinamica si structura ISD etc) pana la cei care reliefeaza vulnerabilitatea interna (deteriorarea potentialului economic, reducerea nesustenabila a deficitului - vezi amplitudinea facturilor si platilor consistente amanate si a gapului de finantare, reducerea bufferelor, caderea puternica a competitivitatii economiei din cauza pretului la energie, dezindustrializarea accentuata si pierderea capitalului uman din industrie, slaba prioritizare a sprijinului pentru acces echitabil la educatie, sanatate si cultura, lipsa unei strategii privind tranzitia catre motoarele cresterii economice endogene etc). Toate acestea pe fundalul unui mediu macroeconomic extern incert (a se vedea recordurile privind costurile istorice de finantare in tari dezvoltate, precum si persistenta deficitelor ridicate si a datoriilor nesustenabile). Stresul social se amplifica peste nivelul prag de alerta, pe fondul polarizarii accentuate de masurile de austeritate din ultimul an, asezate preponderent in spatele celor cu venituri reduse. Clasa de mijloc se micsoreaza spre cote irelevante. In acest tablou de bord total defavorabil, cutia cu instrumente eficiente de stabilizare aflate la dispozitia principalilor decidenti de politici macroeconomice se "goleste" accelerat. Probabilitatea de intrare in criza de lichiditate se mareste proportional cu probabilitatea de ajungere la scenariul alegerilor anticipate, declansatorul foarte probabil al unui efect de domino fulminant in economia si societatea romaneasca. Romanii s-au saturat pana peste cap. Romanii s-au saturat de prapastia dintre cuvintele mari, abstracte (gen "responsabilitate", "reforme", "interesul national" si "binele public") si faptele si realitatea asociate. Nu mai percep ca exista o majoritate politica care conduce rational, organizeaza lucrurile si "lupta" pentru a impinge economia si societatea inainte. Nu mai vad ca suma ambitiilor bazate pe interesele individuale se agrega intr-un proiect de tara, un drum spre inainte. Constiinta publica "vede" prea mult scandal, prea multa galagie, prea mult haos. "Vede" cum emotia (politica si ideologica) bate la scor ratiunea (economica si sociala). "Vede" lipsa unor obiective strategice de bun simt care sa fie agreate consensual de clasa politica aleasa in Parlament: relansarea economica, stoparea cresterii preturilor, politica industriala activa, aderarea la OCDE, absorbtia completa a fondurilor europene, acces echitabil la educatie, sanatate si cultura, apararea tarii. "Vede" ineficienta conducatorilor de a-i apara impotriva culturii "nonvalorilor", a "pretutindenarilor", "tiktokarilor" si "atoatecunoscatorilor" care au explodat inclusiv cu ajutorul AI. Oamenii nu mai inteleg nimic. Cad prada mediocritatii si atractiei distrugerii, constructia pare prea lunga si prea plictisitoare. De aceea apar si procentele neverosimile atunci cand sunt intrebati cum percep directia in care se indreapta Romania, drept una buna sau gresita. Tabel 1 Romani care cred ca Romania se indreapta intr-o directie gresita INSCOP (septembrie 2026) 76,5% CURS (septembrie 2026) 79% AVANGARDE (septembrie 2026) 88% Sursa: date publicate sondaje INSCOP, CURS, AVANGARDE, 2026 Ce s-ar putea intampla? O criza severa, cu tendinte negative care se potenteaza una pe cealalta, cu un timp care "se comprima". Daca in timpuri normale deteriorarea grava a indicatorilor macroeconomici si sociali are loc in 9-12 luni, in criza severa (nu mai discutam despre cea sistemica) acest lucru se intampla spectaculos, fulminant, in cateva saptamani pana la 3 luni. Mecanismul este simplu. In prima etapa, se manifesta socul politic - neinvestirea guvernului (a cata oara?!) si miza pe scenariul alegerilor anticipate. Apar imediat incertitudinea institutionala, primele reactii abrupte ale pietelor financiare, cresterea primelor de risc si reevaluarea perspectivelor economice, presiuni majore pe cursul de schimb. In a doua etapa se intampla caderea de rating, intrarea Romaniei in junk si dificultatile de finantare - licitatii de titluri de stat insuficient subscrise, restrangerea accesului la finantare (default-ul partial intern si extern) si tensiuni in administrarea fluxurilor de numerar ale statului. In a treia etapa, are loc contagiunea spre economia reala - se reduc investitiile, cresc insolventele, concedieri si somaj prin reducerea ocuparii, presiuni asupra bugetelor gospodariilor si acumularea de credite neperformante. Mediul privat si statul se bat pe o finantare disponibila din ce in ce mai redusa, dobanzile vor creste inevitabil. In a patra etapa, cresc tensiunile sociale - scaderea puterii de cumparare, apar proteste, greve, polarizarea sociala si politica se agraveaza. Romania se afla in criza severa. Ne sare cineva in ajutor? Nu. Nimeni. Vom fi lasati singuri in fata corectiei dure impusa de creditori si pietele financiare. Romania nu este membra a Zonei Euro pentru a beneficia de mecanisme de salvare. Romania - desi avea argumentul costurilor proximitatii fata de razboiul din Ucraina, alaturi de Polonia, Ungaria, Slovacia si Bulgaria - nu a stiut sa negocieze un mecanism de stabilizare a costurilor de imprumut la obligatiunile suverane precum Italia, Portugalia, Spania, Irlanda si Grecia (in contextul defragmentarii financiare). Tarile din proximitatea razboiului din Ucraina au fost lasate sa se descurce singure, fiind lovite din toate partile, o recunoaste chiar Comisia Europeana (economic, prin reducerea potentialului cu pana la 1,6 pp si un plus de inflatie de pana la 3,7pp; financiar, prin cresterea costurilor de finantare cu 1pp la toate maturitatile si energetic, prin cresterea puternica a pretului la energie si gaze si, implicit, reducerea de competitivitate). Si atunci, ce ar trebui sa facem? Rezolvarea crizei politice cat mai rapid cu putinta, pentru a cumpara timp pentru refacerea imunitatii economiei. Un guvern cu o cat mai larga sustinere in Parlament. Rectificarea bugetara rapida si prezentarea bugetului pe 2027, cu mentinerea stricta a traiectoriei de consolidare. Schimbarea modelului de consolidare prin combinatia reducere deficit - numarator si stimularea PIB - numitor. Masuri de sprijin tintit pentru economie, cu impact bugetar scazut dar efect ridicat de multiplicare in economie. Implementarea accelerata a masurilor si schemelor de ajutor de stat din Planul de Relansare Economica. Masuri pentru cresterea lichiditatii - banii sa se miste in economie. Program pentru cresterea productiei energetice si obtinerea unui pret corect la energie si gaze pentru populatie si companii. Reducerea cu 25% a avizelor si autorizarilor si prioritate pentru investitiile mari, cu procedura de avizare accelerata si birou unic. Indexarea pensiilor conform legii, finalizarea si implementarea Legii Salarizarii Unitare si cresterea salariului minim compatibila cu formula existenta in lege. Toate acestea cuprinse in anvelopa ceruta de plafonul privind cresterea cheltuielilor primare nete agregata pentru sfarsitul anului 2027. Absorbtia integrala a fondurilor europene si a cererilor de plata aferente PNRR. Fundamentarea inteligenta a Planului de Parteneriat National si Regional (2028-2034), adica noul PNRR. Reversarea graduala a masurilor total excesive impotriva profesorilor si a romanilor vulnerabili. Un calendar clar al reducerii poverii impozitarii muncii. Criterii de performanta pentru ANAF si ITM, privind colectarea si reducerea evaziunii fiscale si a muncii la gri si la negru, pentru cresterea ponderii veniturilor fiscale - iesirea din grupul tarilor paradis fiscal in ceea ce priveste acest indicator. Finalizarea aderarii la OECD. Sunt doar cateva prioritati. Prin dialog politic echilibrat cu toate fortele din Parlament se poate construi un Proiect de tara cu 30 de prioritati. Consensual, echilibrat, fara ideologie. Si asa, Romania va iesi mai intai la suprafata, se va ridica si va merge din nou pe drumul de convergenta reala fata ￄe standardele tarilor dezvoltate. Nu se poate? Atunci ne vom confrunta cu o criza severa, cu efecte si impact dramatice la nivel politic, economic si social. Revenirea va fi dificila, in cel putin 6 ani. Regretele nu vor valora nici doi bani, administrarea dezastrului nu va aduce niciunei forte politice absolut niciun beneficiu.