Politic-Social

"Mie imi place viata", spune simplu, cu o convingere greu de clintit. La 90 de ani, curiozitatea Amaliei-Susana Tusa, studenta in anul trei la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Cluj-Napoca, specializarea Teologie Didactica. Amalia este "mai vie" decat la multi tineri, iar energia cu care vorbeste despre studiu, credinta si lupta cu greutatile transforma fiecare amintire intr-o lectie despre supravietuire si demnitate. De mica a invatat ca viata nu face concesii. La doar trei ani, a trecut printr-o encefalita severa care a lasat sechele asupra vorbirii si mobilitatii. In acea perioada, mama ei a devenit sprijinul absolut: o femeie luptatoare, optimista, convinsa ca "trebuie sa vina ceva mai bun". Data afara din examen pentru ca tatal fusese in detentie Anii de dupa razboi au adus o alta incercare. Tatal Amaliei, fost politist, a fost arestat in contextul represiunilor politice de la sfarsitul anilor '40. A stat un an si opt luni in detentie, fara sa i se poata dovedi vreo vina. "Originea sociala conta enorm atunci. Din cauza asta nu am putut face facultatea la timp. Am fost data afara chiar din examenul de admitere", isi aminteste Amalia. Pentru o adolescenta care isi dorea sa studieze, stigmatul de "fiica de puscarias" a fost o povara dureroasa. Totusi, obstacolele nu au reusit sa o transforme intr-un om amar. Dimpotriva, spune ca are darul de a-i scoate pe oameni din pesimism. Isi aminteste cum a ajutat un coleg sa depaseasca moartea sotiei: "Era aproape sa planga de fiecare data cand venea. Mi-am spus ca trebuie sa-l scot din starea aceea. A fost atat de frumos cand l-am vazut zambind!". Viata personala zbuciumata Viata personala a fost la fel de zbuciumata. Prima casatorie, incheiata la 19 ani, s-a dovedit o alegere nepotrivita. Divortul era greu de obtinut si stigmatizat social, dar a avut curajul sa mearga pana la capat. Au urmat alte trei casatorii, marcate de suferinte si pierderi: un sot marginalizat politic, care a murit intr-un accident, un altul rapus de boala si, mai tarziu, o relatie toxica. Desi a trait razboiul, lipsurile, nedreptatile si boala - inclusiv diagnosticul de scleroza multipla - nu si-a pierdut optimismul. "Curajul nu inseamna ca nu tremura nimic in suflet. Tremura. Dar trebuie sa invingi!". Ce o deranjeaza la lumea de azi Astazi este studenta si priveste generatiile tinere cu o combinatie de afectiune si exigenta. "Nu sunt suficient de curiosi. Uneori nu intreaba, nu insista sa inteleaga". O deranjeaza lipsa de punctualitate si de bune maniere, pe care le considera esentiale intr-o societate care aspira la statut intelectual. Desi este greco-catolica practicanta, studiaza la Facultatea de Teologie Ortodoxa in urma unui proiect comun intre facultate si centrul greco-catolic din care face parte. Spune ca invitatia de a se inscrie a fost pentru ea o bucurie imensa, cu atat mai mult cu cat toata viata a simtit ca nu a putut urma studiile universitare la momentul potrivit. In acelasi timp, isi pastreaza spiritul critic fata de schimbarile din societate. Crede ca oamenii au devenit mai superficiali si mai usor de influentat, iar omenia s-a diminuat, mai ales in mediul urban. "Ce nu s-a schimbat? Minciuna. Si rautatea". Credinta este, pentru ea, fundamentul echilibrului interior. Se spovedeste des si simte ca Dumnezeu "isi tine mana deasupra capului" ei. Privind in urma, spune ca toate incercarile au avut un scop: au calit-o si au invatat-o sa mearga mai departe. Daca ar scrie o carte despre viata ei, titlul ar fi "Supravietuire". Dupa noua decenii, concluzia ramane aceeasi: viata este frumoasa - dar depinde de fiecare cum alege sa o traiasca.