Cultura si divertisment

Homs, cunoscut in antichitate sub numele de Emesa, este recunoscut de mult timp pentru importanta sa istorica. In centrul orasului se afla Marea Moschee, un punct de reper faimos pentru designul sau oval neobisnuit si semnificatia religioasa profunda, potrivit ScienceDaily. Inscriptia a fost gasita la baza uneia dintre coloanele moscheii in timpul lucrarilor de restaurare. Sitului in sine are un trecut complex. Este asociat cu conducatorul din secolul al XII-lea, Nur ad-Din, si se crede ca a fost construit peste o biserica dedicata Sfantului Ioan Botezatorul. Aceasta biserica ar fi putut inlocui o structura si mai veche, posibil un templu pagan. Un studiu recent reia intrebarea daca moscheea se afla pe ruinele Templului lui Elagabal. Timp de decenii, istoricii au dezbatut aceasta posibilitate, dar nu au avut dovezi clare. Dr. Maamoun Saleh Abdulkarim, profesor de arheologie si istorie la Universitatea din Sharjah si autorul studiului, considera ca inscriptia ar putea fi piesa lipsa. El sugereaza ca aceasta ar putea ajuta la urmarirea originilor unui sit care a servit ca loc de cult pentru mai multe religii de-a lungul timpului. Straturi de religie in Emesa antica De ani de zile, cercetatorii au examinat texte, monede si vestigii arheologice pentru a determina daca Marea Moschee a functionat odata ca templu si mai tarziu ca biserica. Inscriptia recent studiata ofera o perspectiva noua asupra acestei intrebari de lunga durata. Prof. Abdulkarim analizeaza inscriptia pentru a intelege mai bine cum ar putea moscheea actuala sa se conecteze cu structurile religioase anterioare de pe acelasi sit. "Daca se confirma asocierea sa cu simbolistica cultului solar, aceasta ar putea indica o continuitate spatiala intre sanctuarul pagan si structurile religioase ulterioare construite pe acelasi sit", a spus el, adaugand: "O astfel de dovada ar intari semnificativ argumentul ca transformarea religioasa din Emesa a avut loc prin stratificare arhitecturala si reinterpretare, mai degraba decat printr-o ruptura completa. De asemenea, subliniaza importanta colaborarii interdisciplinare intre arheologie, epigrafie, istoria arhitecturii si conservarea patrimoniului." Studiul prezinta Emesa ca un oras modelat de trei faze religioase majore: paganismul, crestinismul si islamul. Acesta evidentiaza modul in care aceste tranzitii s-au desfasurat de-a lungul timpului, oferind un exemplu detaliat de continuitate culturala si adaptare in Orientul Mijlociu. Detalii si traducere ale inscriptiei grecesti Inscriptia este sculptata intr-un bloc de granit care face parte dintr-o baza de coloana din interiorul moscheii. Scris in limba greaca, textul este gravat direct in piatra. Potrivit arheologului Teriz Lyoun, seful Departamentului de Sapaturi din Homs, inscriptia fusese ingropata sub podeaua moscheii si a fost descoperita pentru prima data in timpul sapaturilor din 2016. Baza coloanei masoara 1*1 m. Portiunea inscriptionata acopera aproximativ 75 cm din fata, restul de 25 cm formand un cadru decorativ. Din cauza anilor de tulburari din Siria, inscriptia nu a fost studiata pe deplin imediat. In mai 2016, istoricul Abdulhadi Al-Najjar a impartasit o traducere preliminara pe Facebook. "Pasajul din inscriptie se caracterizeaza printr-un ton eroic si militarist, descriind un conducator razboinic comparat cu vantul, furtuna si leopardul, care invinge dusmanii si impune tributul cu o autoritate regala feroce", a scris el. Textul descrie un conducator puternic folosind imagini vii, comparandu-l cu fortele naturii si cu animalele de prada. Prof. Abdulkarim observa ca textul grecesc contine nereguli gramaticale, care erau frecvente in Siria din epoca romana, unde aramaica era limba vorbita dominanta. Analiza sa sugereaza ca inscriptia consolideaza legatura propusa intre moschee si un sanctuar pagan anterior. "Aceasta inscriptie greaca, chiar daca are un caracter epic si nu este foarte detaliata, ofera indicii cu privire la legatura dintre aceasta moschee si o cladire pagana, poate Templul Soarelui, mai ales ca cercetatorii au propus de mult aceasta legatura. Astfel, fiecare inscriptie din epoca romana descoperita in aceasta moschee va adauga mai multe cunostinte la intelegerea noastra asupra subiectului", a remarcat prof. Abdulkarim. De la templu pagan la biserica si apoi la moschee Prof. Abdulkarim subliniaza importanta orasului Emesa atat ca centru religios, cat si comercial. Situat de-a lungul rutelor comerciale cheie care leaga Antiohia, Damasc si Levantul in general, orasul a jucat un rol major in istoria regionala. Viata religioasa a orasului se concentra pe zeul soarelui Elagabalus, al carui templu servea drept punct central pentru ritualuri si festivaluri. Desi inscriptia fusese remarcata anterior, ea nu fusese analizata in profunzime in cercetarea academica pana acum. Noul studiu sustine ca aceasta ofera dovezi solide atat pentru prezenta, cat si pentru amplasarea Templului Soarelui in perioada romana. Timp de aproape un secol, cercetatorii au dezbatut unde se afla templul. Potrivit prof. Abdulkarim, noile descoperiri ar putea clarifica in sfarsit locatia acestuia. Studiul exploreaza, de asemenea, modul in care Emesa a trecut de la un centru de cult al Soarelui la un important nod al crestinismului in perioada romana si in primele vremuri bizantine. Templul lui Elagabal a jucat un rol central in formarea identitatii orasului, influentand politica, economia si cultura acestuia. Preotul care a devenit imparat roman Elita religioasa asociata cu Templul Soarelui detinea o putere semnificativa. Unul dintre marii sai preoti a devenit in cele din urma imparat roman. Inainte de a urca pe tron in anul 218 d.Hr., Elagabal a slujit ca mare preot al zeului soarelui sirian. Dupa ce a devenit imparat, el a incercat sa ridice aceasta zeitate deasupra tuturor celorlalte din Imperiul Roman. In ciuda acestui efort, trecerea de la paganism la crestinism in Emesa a fost mai degraba treptata decat brusca. "Crestinismul nu a inlocuit paganismul brusc. In schimb, ambele comunitati au coexistat timp de generatii", explica prof. Abdulkarim. El observa ca schimbarile religioase se desfasoara adesea pe perioade lungi, cu traditii care se suprapun, mai degraba decat cu rupturi clare.