Cultura si divertisment

La prima vedere, placa de marmura gravata in latina - inclusiv cu expresia "spiritele mortilor" - putea parea o reproducere realizata in serie, menita sa ofere gradinii un aer mai solemn, relateaza ScienceAlert. Insa pentru antropoloaga Daniella Santoro, care locuieste impreuna cu sotul ei, Aaron Lopez, intr-o casa istorica din cartierul Carrollton din New Orleans, obiectul, gasit pe jumatate ingropat in vegetatie, a ridicat semne de intrebare. Textul de pe piatra era in latina Pentru o clipa, s-a temut ca ar fi putut descoperi un vechi mormant. "Faptul ca era in latina ne-a pus pe ganduri, nu-i asa?", a declarat Santoro pentru Associated Press. "Cand vezi asa ceva, iti spui: "Bine, asta nu e un lucru obisnuit."" In loc sa ignore instinctul, Santoro a contactat specialisti. Printre cei care au examinat inscriptia s-au numarat arheoloaga Susann Lusnia, de la Universitatea Tulane, si antropologul D. Ryan Gray, de la University of New Orleans, care au impartasit descoperirea si altor colegi. Cercetatorii si-au dat seama rapid ce gasise cuplul. "Catre spiritele mortilor" Textul latin incepe cu formula Dis Manibus - "catre spiritele mortilor" - o dedicatie frecvent intalnita pe placile funerare romane. In practica funerara romana, Dis Manibus era o formula standard adresata spiritelor celor decedati, adesea gravata in partea superioara a pietrelor tombale. Mii de astfel de inscriptii s-au pastrat in fostul Imperiu Roman. Traducerea completa a aratat ca piatra comemora un soldat roman, un trac pe nume Sextus Congenius Verus. Comandata de mostenitorii sai, Atilius Carus si Vettius Longinus, piatra funerara consemneaza ca acesta a murit la 42 de ani, dupa 22 de ani de serviciu militar - cu aproximativ 1.900 de ani inainte ca Santoro si Lopez sa-i descopere monumentul funerar intr-o gradina napadita de buruieni, la jumatate de lume distanta. O serie de artefacte disparute Interesant este ca nu era prima mentiune a pietrei. La inceputul secolului XX, fusese inventariata ca parte a colectiei Muzeului National Arheologic din Civitavecchia, Italia, un oras-port unde monumentul funerar se aflase candva intr-un mic cimitir. Muzeul a fost grav avariat in timpul bombardamentelor aliate din 1943 si 1944, iar numeroase artefacte au fost pierdute sau dispersate. In toata Europa, bombardamentele si jafurile din timpul razboiului au dus la disparitia a nenumarate obiecte de patrimoniu, multe dintre ele fiind inca date disparute dupa zeci de ani. Monumentul funerar s-a numarat printre piesele ulterior declarate disparute. Dimensiunile exacte, consemnate de muzeu, corespundeau cu cele ale placii descoperite in gradina lui Santoro si Lopez. Cum a ajuns piatra din Italia aflata in razboi pana in suburbana Louisiana ramane o poveste la fel de fascinanta. Potrivit lui Erin Scott O'Brien, fostul proprietar al casei din Carrollton, placa fusese expusa intr-o vitrina alaturi de alte obiecte de familie, in casa din Gentilly a bunicului ei, Charles Paddock Jr., un soldat stationat in Italia in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Paddock Jr. si sotia sa au murit in anii 1980; cand O'Brien s-a mutat in casa, la inceputul anilor 2000, mama ei i-a daruit piatra. "Am plantat un copac si am spus: acesta este inceputul noii noastre case. Hai sa o punem afara, in gradina", a declarat O'Brien pentru Preservation in Print. "Am crezut pur si simplu ca e o piesa de arta. Nu aveam nicio idee ca este o relicva veche de 2.000 de ani". Obiectul va fi repatriat Au trecut mai bine de 80 de ani de cand muzeul care adapostea odinioara relicva a fost devastat de razboi, iar principalii actori ai acestei povesti nu mai sunt in viata. Probabil ca nu vom afla niciodata cum a ajuns, de fapt, Paddock in posesia pietrei, insa poate ca ceea ce conteaza cu adevarat este faptul ca ea se intoarce, in sfarsit, acasa - in tinutul imperiului pe care Sextus Congenius Verus l-a slujit cu credinta. Echipa FBI pentru infractiuni de arta coordoneaza repatrierea obiectului catre Muzeul National Arheologic din Civitavecchia.