Cultura si divertisment

Plictiseala este parte din viata oricui, indiferent de cultura sau varsta. Psihologii explica faptul ca aceasta stare apare atunci cand creierul simte nevoia de schimbare: o alta activitate, un nou obiectiv sau o provocare diferita. In cazul copiilor, ea este adesea perceputa ca o problema ce trebuie rezolvata rapid. Multi adulti se grabesc sa ofere activitati "utile" sau acces la tehnologie pentru a evita disconfortul copilului, scrie The Conversation. De ce parintii evita plictiseala Exista mai multe motive: programul incarcat, presiunile financiare, munca de acasa sau cerintele scolare ii fac pe parinti sa caute solutii rapide pentru a-i tine ocupati pe cei mici. In ultimele decenii, jocul liber a fost inlocuit tot mai mult de activitati organizate. De asemenea, accesul facil la telefoane, tablete si televizoare face ca plictiseala sa fie usor de evitat. Desi poate fi neplacuta, plictiseala are efecte pozitive asupra dezvoltarii personale. Momentele in care copilul nu are nimic de facut stimuleaza creativitatea si descoperirea de noi interese. Absenta stimulilor permanenti lasa loc pentru reflectie, imaginatie si gasirea de solutii proprii, proces ce sprijina functii cognitive precum planificarea, luarea deciziilor si autocontrolul. Copiii care nu au ocazia sa experimenteze plictiseala pot deveni adulti mai putin toleranti la perioadele de liniste sau de asteptare. Plictiseala si gestionarea emotiilor Capacitatea de a face fata emotiilor neplacute este o abilitate esentiala. Daca sunt lasati sa se confrunte cu plictiseala, copiii invata sa-si regleze singuri starile si sa-si organizeze timpul. Cercetarile arata ca interventia constanta a parintilor poate avea efecte negative pe termen lung, crescand riscul de anxietate sau depresie. Specialistii recomanda introducerea treptata a intervalelor nestructurate. Chiar si cateva minute de plictiseala pot fi un inceput bun, mai ales la varste mici. Pentru cei mici, parintii pot sugera idei simple fara a prelua controlul jocului, iar pentru cei mai mari, este bine sa fie incurajati sa gaseasca singuri activitati, intelegand ca plictiseala este normala si trecatoare. Timpul petrecut afara, jocul liber, momentele de odihna sau liniste sunt ocazii potrivite pentru ca plictiseala sa isi manifeste efectele benefice. Cu timpul, devine mai usor Copiii se adapteaza. Pe masura ce se obisnuiesc cu plictiseala, aceasta este perceputa mai rar si tolerata mai bine. Paradoxal, persoanele care trec regulat prin astfel de momente ajung sa aprecieze mai mult diversitatea vietii. In plus, renuntarea la presiunea de a-i distra continuu pe copii poate reduce stresul parintilor si poate aduce mai multa relaxare in familie. Asadar, atunci cand un copil spune "Ma plictisesc!", nu e nevoie de vinovatie sau frustrare. Plictiseala nu este un semn de esec parental, ci o etapa importanta in maturizarea copilului. Putin timp de plictiseala este nu doar acceptabil, ci si benefic pentru a creste creativ, autonom si echilibrat din punct de vedere emotional.