Cultura si divertisment

San Antonio de los Cobres, aflat la circa 3.775 de metri altitudine, a fost locuit timp de cel putin 7.000 de ani. Apa fantanilor locale continea pana in 2012 aproximativ 200 micrograme de arsenic pe litru - de 20 de ori peste limita recomandata de Organizatia Mondiala a Sanatatii (10 micrograme/litru). In ciuda expunerii prelungite la niveluri extrem de toxice, locuitorii produceau mai putin monometilarsonic (MMA), forma intermediara cea mai periculoasa, si mai mult dimetilarsonic (DMA), mai usor de eliminat prin urina. Aceasta indica o eficienta exceptionala in procesarea arsenicului. Cercetatorii de la Universitatea Uppsala, condusi de Carina Schlebusch si Lucie Gattepaille, au analizat ADN-ul a 124 de femei din San Antonio de los Cobres si au identificat un grup de variante genetice aproape de gena AS3MT (arsenic (+3 oxidation state) methyltransferase), cunoscuta pentru rolul sau in metabolizarea arsenicului. Aceste variante erau mult mai frecvente in randul populatiei argentiniene comparativ cu populatii genetic apropiate din Peru si Columbia. Rezultatele sugereaza ca selectia naturala a favorizat persoanele purtatoare ale acestor variante, care reduc acumularea formelor intermediare toxice si sporesc eliminarea arsenicului din organism. Studiul, publicat in jurnalul Molecular Biology and Evolution, ofera un exemplu clar de adaptare umana la un stres chimic sever si ar putea avea relevanta pentru alte populatii andine expuse pe termen lung la arsenic. Cercetatorii subliniaza ca purtatorii haplotipului de toleranta la arsenic ar fi avut un avantaj evolutiv semnificativ in astfel de medii, demonstrand modul in care populatiile umane pot evolua in raspuns la conditii extreme de mediu.