Cultura si divertisment

In toamna va implini 80 de ani, iar primul lucru pe care il face femeia, deosebit de vioaie la vorba si cusut, este sa lamureasca provenienta numelui: "Ma cheama Maria Ciuca, insa lumea ma stie dupa numele de copila: 'Oara lu' Puscasel. Bunicii si strabunicii din partea mamei au fost politisti cu pusca si, cum erau mai mici de statura, lumea le-a spus "Puscasel"." Mestesugul acului, al atei negre si al panzei de nea l-a deprins de la cea care i-a dat viata: "Mama si-a cusut prima ie cand era in clasa intai. Eu, la sapte ani, am cusut un fileu (dantela - n.r.) de lampa, pe care l-am vandut. Atunci am inceput sa fac si eu un ban in casa, desi se platea foarte putin. Imi amintesc ca lucrai cu acul o saptamana intreaga si primeai cat pentru o feldara de cucuruz." In Poiana Sibiului este liniste, iar in fata casei Mariei Ciuca un caine masiv sta de straja. Ii este recunoscator noii sale stapane ca l-a luat de pe strada si l-a hranit. In casa celei devenite "tezaur uman viu" inveti cuvinte vechi, insa foarte noi pentru majoritatea celor ce-i trec pragul. "Ciupag", "pupejoare", "cipca cu suveica", "floare de 13 muscuta", "ciocanel" sau "beata" sunt termeni care fac referire la cusaturile de pe ia de Marginime, cea care a traversat lumea aceasta mare. "Am cusaturi din America pana in Japonia. Mult am cusut, mult am si umblat", mai spune Maria Ciuca, devenita in anul 2022 tezaur uman viu prin sustinerea Muzeului ASTRA. "M-au sunat sa-mi spuna ca dosarul mi-a fost aprobat la Bucuresti. Erau bucurosi ca am fost singura care a obtinut voturile tuturor." Nu-ti trebuie doar rabdare si talent sa cosi straie populare Sa cosi o ie, o surta, o fusta sau o chimesa nu-i de ici-colo. Nu-ti trebuie doar rabdare si talent, ci si ajutor de Sus. "Io va spui drept: cand cos, ma rog. Zic de 33 de ori o rugaciune catre Maica Domnului, de 24 de ori pe cea catre Domnul Iisus si de 14 ori pe cea catre Sfanta Cruce. Si tot asa, iar cateodata ma prinde noaptea, pe la unu sau doi, cu acul in mana." Cusaturile 'Oarei, admirate chiar si de Petre Roman Alaturi are un album cu imagini de la numeroasele festivaluri si targuri mestesugaresti la care a participat. Sunt amestecate cu cele in care ii apar copiii si nepotii. Chiar si Petre Roman: "Aici e copila mea, Roxana, cu Petre Roman si Corneliu Bucur, fostul director de la Muzeul ASTRA. Doamne, ce se mai minuna domnul Roman de straiele copilei!" Cunoscuta cusatoreasa din Marginimea Sibiului se lasa usor descusuta. Vorbeste despre primele amintiri pe acest pamant: "Pe mama o stiu cu acul in mana, iar pe tata, tot pe fuga. In 1948, comunistii l-au condamnat la inchisoare pentru ca era chiabur si i-au confiscat casa din Turda. Avea magazine si autobuze, era un om priceput in afaceri. A evadat de la Penitenciarul Aiud; cateva luni nimeni nu a stiut de el. Mai aparea rar pe la o sora de-a lui din Rod, unde primea mancare si haine. Pana la urma, l-au prins si a facut 11 ani de inchisoare." In acele vremuri, un parinte in puscarie era un stigmat pentru oricine dorea sa faca scoala sau sa se angajeze. "M-au primit doar la scoala de cooperatie din Alba Iulia, dupa ce am fost refuzata de liceul din Deva din cauza "originii nesanatoase". Pana la urma, scoala am terminat-o la Orastie, cu ajutorul unei rude indepartate care m-a inscris intr-o clasa formata din 30 de fete crescute la orfelinat." Traia din cusut, iar salariile de la cooperativa le punea la CEC Studiile in domeniul cooperatiei o ajuta sa ajunga vanzatoare la Daia Romana. Aici il cunoaste pe fiul primarului, care avea sa-i devina sot. "Amandoi am ajuns sa lucram la Cooperativa de consum din Poiana Sibiului, pe partea de achizitii si evidenta a marfii. Traiam doar din ce coseam, iar salariile le puneam la CEC. Asa am strans bani de casa." La pensie a ajuns din pozitia de contabil-sef al Primariei Poiana Sibiului. Sotul i s-a prapadit, insa i-au ramas alaturi cei trei copii si sapte nepoti. Pe toti ii iubeste egal si ii imbraca in strai romanesc la fiecare sarbatoare. "Inca nu le-am pus la locul lor, le mai las sa respire", spune femeia, aratand spre o duzina de costume populare asternute in camera de dinainte. Au fost purtate nu demult de cei pe care-i iubeste si le duce dorul. Cetatean de Onoare al comunei Poiana Sibiului In urma cu cateva saptamani, Maria Ciuca a primit titlul de "Cetatean de onoare al comunei Poiana Sibiului", in fata a sute de oameni, multi dintre ei tineri. Lor le trimite un gand: "Sa aiba ambitie si sa lucreze. Munca-i sfanta!" In casa aflata nu departe de vechea biserica din lemn, Oara lu' Puscasel isi coase nemurirea cu ata neagra si aurie. Impunge panza alba, murmurand rugaciuni in care cuvintele "familie" si "copiii" apar cel mai des. Poarta in gand seninul omului are imprumuta din rabdarea sfintilor la care se roaga. Mi-a spus ca nu cere nimic de la Dumnezeu, pentru ca deja fiecare a primit pe acest pamant ceea ce i-a fost harazit. Stie ca va sta cu acul in mana pana cand Cel de Sus va decide ca vrea sa o cunoasca personal. 'Oara lu' Puscasel umple o alta fila din seria "Oameni si Locuri de Poveste", campanie initiata de Consiliul Judetean Sibiu. Povestea Mariei Ciuca a fost impartasita pe retelele sociale de Daniela Campean, presedinta Consiliului Judetean Sibiu.