Politic-Social

De ceva vreme, in gradina zoologica a platformelor de socializare a fost adus un specimen nou: marketerul digital. Marketerul digital face marketing digital. El s-a specializat intr-una dintre cel mai bine impachetate iluzii ale capitalismului tarziu - vinde produse digitale si, pentru cei mai naivi dintre naivi, vinde ghiduri foarte bine impachetate care te invata, vezi Doamne, cum sa faci bani rapid si usor chiar si intr-o economie in pragul colapsului, cum este a noastra. Iluzia se vinde la oferta Marketerul digital are papagal si a invatat sa profite de pe urma disperarii care s-a instalat confortabil odata cu criza economica de la nivel global. Pozeaza in generos si spune ca te-nvata si pe tine. Cum? Simplu: face un webinar gratuit in care iti arata trei lulele (iti vinde, deci, iluzia ca te-nvata, ca e suta la suta investit in tine), dupa care, la sfarsit, iti zice ca depinde doar de tine sa te duci mai departe. Cum? Cumparand un ghid digital sau acceptand sa platesti un consultant care sa te-nvete. Oferta poate sa porneasca si de la 3.000 de euro - "bani pe care ii recuperezi imediat", iti zice consultantul, "pentru ca te-nvata el pas, cu pas, metoda suta la suta fara riscuri", cum sa faci. "Freelancerul" e termenul pretentios pentru "somer" Disperarea ii face pe multi sa accepte. Platformele specializate in freelancing au explodat. Aici se cauta specialisti in toate domeniile, platiti "la bucata": de la copywriteri, la content creators, la voice-over, moderatori de continut in toate limbile pamantului, call-center, ghost-writer (scriitori-fantoma) etc... Toata lumea vrea freelanceri, sa-i plateasca la bucata. Investitie minima, rezultate maxime. Nu mai vorbim de joburi, vorbim de "colaborari" pe baza de freelance. "Freelancingul" este impachetat cu ambalajul stralucitor al "libertatii". Freelancingul ineamna sa n-ai ore de program, iti alegi tu cand sa lucrezi, "din confortul casei tale". Freelancer poate fi oricine, nu doar cel care face marketing digital: cel care face Uber, Bolt sau alte feluri de ride-sharing, cel care livreaza mancare, din call-center, din IT, din presa, din publicitate, din arta, educatie, specialistul SEO. De ce functioneaza? Iluzia ca esti liber functioneaza doar pana la prima luna in care nu ai avut nicio colaborare. De ce functioneaza? Pentru ca, in miezul minciunii narative exista un adevar. Instrumentele exista, dar promisiunea e umflata, iar rezultatele sunt prezentate selectiv: ti se arata numai cazuri de succes, mai putine decat celelalte. Marketingul digital vinde bine pentru ca are o poveste ametitoare: ai public-tinta, ai crestere scalabila, "oricine poate reusi" ("daca am reusit eu, si tu poti"), "algoritmul e prietenul tau". Toate acestea prind pentru simplul fapt ca ele au un sambure de adevar, insa restul e impachetare frumoasa. Bine ai venit in epoca uberizarii muncii! Nu ai sef (ce bine de tine!), dar ai algoritm. Nu mai ai colegi, dar ai deadline-uri. Esti copywriter sau jurnalist? Felicitari! Tarifezi pe bucata de articol! Libertatea e reala, timpul e bun, doar pana te imbolnavesti in aceasta lume in care conteaza datele, cifrele, traficul, vizualizarile, comentariile, intr-un cuvant, "engagementul". Compania si-a mutat riscul in afara organigramei, ceea ce, pentru ea, e ideal: daca ceva nu merge, e mai usor sa rezilieze o colaborare decat un contract de munca. Optimizari cu concedii neplatite IT-ul, odinioara simbolul stabilitatii economice, a fost si el "optimizat". Programatorii cu venituri peste medie nu au totusi protectie reala. Nu au concedii platite, nu au siguranta pe termen lung, nu au nicio garantie in fata unei crize. PFA-ul e unul dintre cele mai vulnerabile animale din gradina zoologica a platformelor sociale. In presa si in alte domenii ce solicita creativitate, uberizarea este tot mai evidenta: plata la articol sau la ora. In educatie - plata la curs. Chiar si editurile si-au uberizat ofertele de job: plata se face la bucata, adica la carte redactata sau tehnoredactata. Un jurnalist care nu scrie nu mananca. Un profesor care nu preda nu castiga. Un actor care nu are spectacol nu poate trai. La propriu. Nimeni nu are perspective, nimeni nu are protectie. Cine castiga? Algoritmul este seful, el dicteaza. Daca razi, algoritmul a fost bun cu tine astazi. Daca plangi, verifica algoritmul! Capturat de precaritate, nu mai ai timp ca cauti sau sa construiesti altceva. Chiar si vocile care-ti vand iluzia sunt tot aici - sub cupola urata a precaritatii. Dar cine castiga, totusi: Platforma, compania, angajatorii de "flexibilitate", clientul tau care plateste putin, dar beneficiaza mult. Nu muncesti? "E vina ta ca nu vrei sa muncesti". Nu ai bani? "A cui e vina"? Nu ai siguranta? "De ce nu te-ai gandit"? Statul incaseaza si el din munca ta. Teoretic, esti "ocupat", deci esti facturat. Munca nu mai e sigura, e tot mai fragila. Suntem mintiti ca suntem antreprenori, stapani pe timpul nostru, dar, de fapt, suntem captivii unui narativ frumos impachetat. Uberizarea joburilor nu este progres, este externalizarea riscului. Libertatea? O alta minciuna.