Zf 24

"As we embraced what was new and glamorous, we outsourced what seemed old and unfashionable... and one day we realised we had outsourced our economic security and our very future." Marco Rubio, Critical Minerals Ministerial, Washington, 4 februarie 2026

"Supply chains remain brittle and exceptionally concentrated. Asset and commodity prices are persistently depressed, driven downward by forces beyond any individual country's control." J.D. Vance, Critical Minerals Ministerial, Washington, 4 februarie 2026

Uniunea Europeana importa 98% din necesarul de magneti din pamanturi rare din China. Statele Unite depind de China pentru aproximativ 70% din pamanturile rare procesate. Intr-o lume in care comertul a devenit instrument politic si militar, iar lanturile de aprovizionare sunt transformate in unelte de coercitie, aceste cifre nu mai sunt statistici comerciale, ci vulnerabilitati strategice. Vizita recenta la Washington a fost despre asta: despre locul Romaniei intr-o noua ordine economica pe care trebuie nu doar sa o intelegem, ci sa o construim.

Am scris dupa Davos ca traim la intersectia dintre o lume care moare si una care se naste. Ca melancolia nu este un instrument de navigatie. Ca Romania trebuie sa-si construiasca rezilienta prin diplomatie economica, putere militara si companii mai puternice. Vizita de la Washington a fost un exercitiu concret in acest sens - scurta, dar densa, axata pe trei piloni strategici: minerale critice, energie si relatiile cu Congresul american.

Nu-mi propun sa reiau stirile despre vizita. Ma intereseaza sa explic logica din spatele discutiilor, sa adaug context si date pe care formatul unei declaratii de presa nu le permite. Vreau sa explic de ce aceste demersuri conteaza pentru viitorul economic al Romaniei.

Mineralele critice

Tema principala a vizitei a fost cea a mineralelor critice. Contextul global este cel care da urgenta acestei discutii. Pe 4 februarie, Departamentul de Stat a gazduit primul Critical Minerals Ministerial, reunind peste 50 de tari. JD Vance si Marco Rubio au propus acolo un bloc comercial al aliatilor pentru minerale critice, menit sa contracareze dominatia chineza. SUA, UE si Japonia au anuntat un memorandum de intelegere care va fi semnat in urmatoarele 30 de zile - un angajament de a dezvolta planuri de actiune comune pentru rezilienta lanturilor de aprovizionare in minerale critice. Este un moment rar de convergenta transatlantica intr-o perioada altfel marcata de tensiuni comerciale.

Si aici intervine Romania. Sub umbrela Critical Raw Materials Act, Comisia Europeana a selectat 47 de proiecte strategice, dintre care trei sunt in Romania: grafit la Baia de Fier (Gorj), magneziu la Budureasa (Bihor) si cupru la Rovina (Hunedoara) [i] . Romania are o diversitate mare cu aproximativ 60 de minerale diferite. Avem minereuri polimetalice, zacaminte semnificative de cupru, teluriu (un metal rar gasit in Europa), precum si potential pentru pamanturi rare asociate cu minereurile de cupru, titan si zirconiu. Va recomand cartea lui Ed Conway, Material World, daca vreti sa va faceti o idee despre cat de "critice" sunt aceste materii pentru tot ecosistemul electronic si digital din jurul nostru.

Romania si-a cartografiat resursele minerale acum zeci de ani, cu tehnologia de atunci. Nu stim suficient despre toate resursele noastre minerale. De aceea, una dintre cele mai importante intalniri ale vizitei a fost cea exploratorie cu US Geological Survey (USGS), lider mondial in cartografiere geologica. Astazi, cartografierile preliminare se fac cu tehnologie satelitara sau din avioane echipate cu senzori de care noi nu dispunem. Un parteneriat cu USGS ne-ar permite sa avem, pentru prima data in decenii, o imagine actualizata a resurselor noastre. Fara aceasta imagine, orice discutie despre exploatare ramane speculativa.

Obiectivul discutiilor bilaterale este limpede: ca in parteneriat comercial, companii americane si romane sa extraga si sa rafineze aceste materii prime pe teritoriul Romaniei, cu dublu beneficiu. Pe de o parte, Romania isi satisface nevoia interna pentru avem o industrie auto importanta (Dacia si Ford), avem Prime Batteries Technology care are langa Bucuresti prima fabrica de baterii litiu-ion din Europa de Sud-Est cu o capacitate de 2,3 GWh si planuri de extindere la 6 GWh, vom investi masiv in industria de aparare si avem nevoie urgenta de a moderniza intreaga retea de transport si distributie a energiei electrice. Toate aceste industrii consuma cupru, magneziu, litiu si alte minerale critice. Pe de alta parte, surplusul poate fi exportat in SUA sau in Europa, echilibrand deficitul nostru comercial si integrandu-ne in lanturile de aprovizionare occidentale.

Prezenta unor companii mari americane in Romania ar avea si un efect strategic: ar da Washingtonului un motiv suplimentar sa considere Romania un aliat de nadejde, nu doar pe dimensiunea militara, ci si pe cea economica. Iar pentru noi, ar insemna ca suntem mai putin vulnerabili la un posibil santaj prin controlul resurselor de catre puteri care nu ne vor binele.

Un cuvant despre relatia cu Uniunea Europeana in acest context: partenerii americani au inteles foarte bine ca Romania este parte a Uniunii, care are propriile strategii si nevoi. Orice intelegere bilaterala trebuie sa se inscrie in demersurile UE. Pe acest dosar, Washingtonul si Bruxellesul sunt complet aliniate - dovada fiind si memorandumul SUA-UE-Japonia anuntat pe 4 februarie.

Nu in ultimul rand este necesar sa iesim din paradigma simplista cu "ne vindem resursele". Toate resursele Romaniei sunt si vor fi exploatate respectand legislatia si suveranitatea noastra. Toti cei care le exploateaza, companii locale sau din alte tari, vor plati statului roman redevente, vor angaja oameni aici si vor plati impozite aici, vor trebui sa respecte normele de mediu romane si europene. Mai mult, obiectivul Romaniei nu este pur si simplu sa extraga resurse si sa le exporte, ci sa le procese si sa le rafineze pentru a exporta produse finite cu valoare adaugata mai mare. Noi nu avem la noi in tara mereu capitalul sau tehnologia necesare pentru a face repede aceste investitii si de aici nevoia si oportunitatea de a face asta impreuna cu companii din state aliate.

Energie nucleara si Coridorul Vertical

Al doilea pilon concret de discutii a fost energia. Am avut o intalnire cu Joshua Volz, emisarul special al Departamentului Energiei pentru integrare energetica globala, axata pe doua mari teme: energia nucleara si Coridorul Vertical de gaze.

In domeniul nuclear, Romania este intr-o cursa de lunga durata. Nuclearelectrica planifica investitii de peste 20 de miliarde de euro in urmatorul deceniu. Reactoarele 1 si 2 de la Cernavoda, cu o capacitate individuala de 650 MW, sunt in proces de retehnologizare. Contractul de inginerie a fost semnat in noiembrie 2024, iar lucrarile de constructie civila au inceput in septembrie 2025. Obiectivul este extinderea duratei de viata cu inca 30 de ani. Reactoarele 3 si 4, cu o capacitate de cate 700 MW fiecare si un cost estimat de 8 miliarde de dolari, au ca tinta deceniul urmator pentru punerea in functiune.

Romania construieste alaturi de parteneri americani sase reactoare mici modulare (SMR) la Doicesti. Daca totul merge conform planurilor, vor fi operationale tot in deceniul urmator. Nu suntem singurii in aceasta cursa. Polonia si Cehia au proiecte similare, iar la Helsinki finlandezii ne spuneau ca studiaza SMR-urile pentru sistemele de incalzire centralizata. Am trecut in revista cu oficialii DOE stadiul tuturor acestor proiecte si ce putem face pentru a le accelera.

Cel de-al doilea subiect a fost Coridorul Vertical, o infrastructura de transport de gaze care porneste din Grecia, trece prin Bulgaria si Romania si, bifurcandu-se, ajunge in Moldova si Ucraina spre nord, respectiv in Ungaria, Slovacia si Austria spre vest. Menirea acestui coridor este sa aduca in Europa Centrala si de Est LNG american, inlocuind dependenta de gazul rusesc. Dimensiunea comerciala este semnificativa: daca functioneaza la capacitatea planificata, coridorul ar putea genera vanzari de gaz american de circa 1,9 miliarde de dolari anual.

Capacitatea actuala este de aproximativ 5 miliarde de metri cubi pe an, cu obiectivul de a ajunge la 10 miliarde. Romania are o pozitie privilegiata: suntem punctul din care el se bifurca spre nord si vest, dar suntem si singurul producator de gaze de-a lungul sau. Productia interna ne acopera in mare consumul, ceea ce ne face un jucator diferit de vecinii nostri pentru ca nu suntem doar tara de tranzit sau posibil consumator, ci si contribuitori la o piata regionala lichida. In cazul in care consumul creste sau apar perturbari de aprovizionare, avem aceasta optiune.

Am discutat despre investitiile necesare in urmatorii ani in interconexiuni si cresterea capacitatii coridorului si cum pot fi finantate, pastrand totusi costurile de transport de-a lungul coridorului intr-o banda de competitivitate cu alte rute de transport al gazului. Am discutat si despre piata regionala de gaze si cum e poate deveni mai lichida si cu suficienta oferta astfel incat tarile europene sa nu mai poata fi santajate cu accesul la resurse esentiale pentru economiile lor.

Discutii in Congres si o voce unitara

Alaturi de ministra de externe Oana Toiu, senatorul Titus Corlatean si cancelarul guvernului Mihai Jurca, am avut intalniri cu doi importanti reprezentanti ai Congresului: Mike Rogers, presedintele Comisiei de Aparare, si Bruce Westerman, presedintele Comisiei pentru Resurse Naturale din Camera Reprezentantilor. Discutiile s-au axat pe consolidarea parteneriatului economic, investitii comune in industria de aparare si securizarea lanturilor critice de aprovizionare. Ambii reprezentanti au vizitat Romania in trecut si i-am invitat sa o faca si in viitorul apropiat.

Ceva care merita subliniat: am fost acolo o ministra USR, un senator PSD, cancelarul guvernului si consilierul economic al presedintelui. Am vorbit o singura limba. Aceeasi normalitate despre care am scris si dupa Davos. Unitatea in politica externa, dincolo de tensiunile politice de acasa, este un lucru normal si necesar.

Ce urmeaza

Comertul bilateral Romania-SUA este inca modest in raport cu potentialul - aproximativ 3,7 miliarde de dolari in 2024, din care exporturi romanesti de circa 2,5 miliarde. Pentru o tara cu un deficit comercial de peste 33 de miliarde de euro, deschiderea unor noi canale de export nu este un exercitiu academic, ci o necesitate economica. Vizita de la Washington a fost precedata si de una a Camerei de Comert Americane in Romania, cu o saptamana inainte, de unde mesajul a fost similar si pozitiv. Sunt semne ca pe aceasta directie exista interes reciproc si vointa politica de ambele parti.

Dwight Eisenhower spunea in 1953 (intr-un discurs despre securitate nationala care merita citit in intregime [ii] ) ca fundamentul puterii militare este puterea economica. Adevarul acesta este si mai evident astazi, cand liniile de front nu mai sunt doar geografice, ci trec prin lanturi de aprovizionare, retele energetice si piete de materii prime.

Mesajul pe care l-am primit la Washington a fost clar: arhitectura globala s-a schimbat. America are nevoie de aliati pe care sa se bazeze - aliati care pot contribui militar si care sunt gata sa investeasca intr-o economie rezilienta, neexpusa presiunilor unor puteri ostile. Raspunsul Romaniei este ca SUA se pot bizui pe noi, desigur intr-un cadru in care apartenenta si rolul nostru in Uniunea Europeana sunt la fel de importante.

Vizita a fost scurta, dar productiva. Vor urma altele, din cel mai simplu motiv: relatia strategica si de securitate cu SUA este profunda, dar relatia economica bilaterala ramane inca sub potentialul ei. Iar in lumea care se naste sub ochii nostri, cele doua nu mai pot fi separat

[i] https://single-market-economy.ec.europa.eu/sectors/raw-materials/areas-specific-interest/critical-raw-materials/strategic-projects-under-crma/selected-projects_en

[ii] Radio Address to the American People on the National Security and Its Costs | The American Presidency Project