Politic-Social

Radu Gologan e matematician de prestigiu, presedinte ale Societatii de Stiinte Matematice din Romania si unul dintre cei mai vizibili formatori ai limpicilor romani. Se afla in prima linie a excelentei educationale din 1978, pregateste elevi pentru competitii nationale si internationale, iar, timp de 17 ani, pana in 2018, a coordonat lotul olimpic de matematica al Romaniei. Intr-un amplu interviu acordat publicatiei Totul Despre Mame, profesorul Radu Gologan vorbeste despre cum se raporteaza copiii din generatiile actuale la ideea de excelenta, despre rupture care apare intre elevi si matematica, despre cum poate anula scoala intuitia natural a copiilor, despre greseli aparent minore facute de parinti care-si transfera frustrarile asupra propriilor copii. Pentru Radu Gologan, matematica nu a fost doar o disciplina scolara, ci o prezenta fireasca inca din copilarie. Tatal sau ii provoca permanent pe copii cu exercitii simple de aritmetica in timpul calatoriilor, iar mama sa, profesoara de matematica, i-a fost un model admirat. "La noi in familie, matematica era ca o icoana", spune profesorul, amintindu-si ca primele esecuri din concursurile scolare l-au motivat sa munceasca mai mult si sa-si demonstreze progresul. Performanta de azi: mai putini olimpici, dar mai buni Profesorul observa o schimbare profunda in profilul olimpicilor de astazi. Daca in trecut performanta era sustinuta de un numar mai mare de elevi dedicati si dispusi la sacrificii reale, astazi excelenta este atinsa de mai putini copii, insa extrem de bine pregatiti. Competitia joaca un rol major, uneori mai important decat placerea de a studia in sine. Relatia cu efortul s-a modificat sub presiunea societatii actuale, dominata de stimuli multipli si alternative de petrecere a timpului. Totusi, profesorul Gologan evita judecatile radicale si subliniaza ca societatea pare sa se indrepte spre un model in care excelenta extrema este rezervata unui segment restrans, in timp ce majoritatea trebuie sa fie capabila sa invete rapid si constant lucruri noi. Intuitia, adesea sacrificata de scoala Unul dintre punctele sensibile semnalate de profesor este pierderea intuitiei matematice in scoala. Predarea excesiv formala, spune el, nu stimuleaza imaginatia si capacitatea de a "vedea" problemele. Pentru a cultiva intuitia, este nevoie de profesori extrem de bine pregatiti, capabili sa depaseasca simpla transmitere de reguli. Matematica, afirma Radu Gologan, este apropiata de poezie: presupune imaginatie, constructie mentala si viziune personala. Lipsa acestui spatiu pentru gandire intuitiva reprezinta una dintre marile carente ale educatiei, nu doar in Romania, ci la nivel global. Tehnologia nu este dusmanul educatiei Contrar unor opinii frecvente, profesorul Gologan nu considera tehnologia un pericol major pentru capacitatea de concentrare. Desi recunoaste efectele biologice negative ale utilizarii excesive a ecranelor, el respinge ideea interzicerii telefoanelor in scoli, considerand-o "o mare prostie". Tehnologia, spune el, trebuie integrata inteligent in procesul educational. Aplicatiile interactive si testele digitale pot stimula competitia si interesul pentru invatare, inclusiv in medii defavorizate, daca sunt utilizate cu masura si discernamant. Etichetele puse de parinti pot face cele mai mari daune Una dintre cele mai nocive atitudini in familie este afirmatia: "Eu am fost slab la matematica, deci si copilul va fi". Profesorul avertizeaza ca astfel de etichete creeaza blocaje psihologice profunde si pot rupe definitiv relatia copilului cu disciplina. Matematica, subliniaza el, este in primul rand un exercitiu al gandirii, nu doar o acumulare de formule. Multi oameni care se considera "slabi la matematica" gandesc logic impecabil si ar fi putut excela, daca nu ar fi interiorizat aceste mesaje descurajante. De ce matematica este esentiala in scoala Importanta matematicii in educatie isi are radacinile in perioada post-iluminista, cand a preluat rolul formativ al altor discipline clasice precum logica, filosofia sau limbile vechi, avand in plus avantajul utilitatii practice intr-o societate industriala si tehnologica. Ruptura apare, de regula, la 10 ani Potrivit profesorului Gologan, relatia copilului cu matematica se rupe cel mai adesea la trecerea in gimnaziu. Diferentele majore de predare, presiunea evaluarilor si lipsa sprijinului pentru elevii care invata mai lent conduc la frica si abandon intelectual. In timp ce in ciclul primar copiii sunt sustinuti si corectati atent, in gimnaziu profesorii ajung, din motive structurale, sa lucreze mai mult cu elevii care raspund rapid. Aceasta abordare poate exclude copii cu potential real, dar cu un ritm diferit de gandire. Rolul decisiv al invatatorului Profesorul subliniaza importanta covarsitoare a invatatorului in destinul educational al copilului. Multi olimpici isi amintesc cu emotie de primele cadre didactice care le-au recunoscut si incurajat potentialul. In opinia sa, invatatorii au "creat viitorul" multor copii, desi acest rol este adesea subestimat. Familia, primul aliat sau primul obstacol Talentul la matematica poate fi observat devreme, prin modul in care copilul pune intrebari si face conexiuni. Profesorul avertizeaza insa ca nu competitiile timpurii sunt esentiale, ci mesajele transmise in familie: respectul pentru scoala, valorizarea efortului si evitarea dispretului fata de educatie. Mesaje de tipul "n-am facut scoala, dar castig bine" pot produce, spune el, cele mai mari daune pe termen lung. Scoala nu este joaca In final, Radu Gologan respinge ideea tot mai raspandita ca scoala ar trebui sa fie exclusiv placere si joc. Invatarea reala presupune efort sustinut, disciplina si perseverenta. "Invatarea este muschi pentru creier", afirma profesorul, ramanand totusi optimist in privinta viitorului educatiei romanesti si a capacitatii acesteia de a se redresa.