Politic-Social

"5 decizii prin care Bolojan a ingropat economia Romaniei. Operatia a reusit, pacientul este (aproape) mort. Va arat mai jos cum scaderea deficitului este doar un artificiu contabil, un act de magie facut pentru Bruxelles. Daca scazi deficitul prin sacrificarea viitorului economic nu se numeste pacaleala? Dau bine tabelele, dar 100.000 de firme autohtone lasate fara oxigen cum arata? E ca si cand un sef de spital raporteaza ca a redus cheltuielile cu 50%, vine ministrul de finante si-l intreaba: cum ai reusit? Am taiat curentul, n-am platit medicamentele. Sa scazi deficitul prin cresteri de taxe poate orice profesor de muzica, deci nu pricep de unde atata laudarosenie. Puteti verifica singuri tot ce e mai jos. Incepeti cu inflatie mai 2025 si inflatie mai 2026. De la 5,5 la 10,9. Inflatia e de regula opera guvernelor. Cine va spune altceva, fura curent", sustine Rares Bogdan. Europarlamentarul enumera si deciziile "catastrofale" ale lui Ilie Bolojan: "Decizia-catastrofa 1: Au fost ucise IMM-urile. A inceput cu inghetarea nominala a pensiilor si salariilor din sectorul public. Efect? Prabusirea consumului. Cand ai inflatie, stagnarea veniturilor este o taiere mascata. Oamenii incaseaza aceiasi bani, dar cumpara mult mai putin. Pervers, nu? Statul a redus cheltuieli fara sa fie obligat sa spuna ca a taiat salarii si pensii. Ce a insemnat contractia dramatica a consumului? A lovit dur in rulajul IMM din servicii si comert, care deja gafaiau. Magazine de cartier, cafenele, mici producatori, HoReCa. Marii retaileri si multinationalele pot rezista unui trimestru de scadere a vanzarilor (dar au fost 3), micul comerciant da faliment. Efectul austeritatii: incasarile din accize si TVA au scazut drastic. Colectarea era oricum la pamant. Cu firme inchise, statul a pierdut din impozite, CAS, CASS. Ce ar fi trebuit sa faca? Combaterea marii evaziuni, digitalizarea ANAF. Vamile, Portul Constanta, retele de contrabanda, "optimizari fiscale" agresive. Decizia-catastrofa 2: Pistolul la tampla prin scaderea drastica a pragului de impozitare pentru microintreprinderi si eliminarea facilitatilor fiscale. Efect? Valul masiv de inchideri, insolvente, suspendari (circa 100.000 de firme sau trecerea in zona gri. Fortarea micilor afaceri sa plateasca impozit pe profit in loc de impozit pe venit, intr-o piata cu marje mici, le-a anulat complet viabilitatea. Ce ar fi trebuit sa faca: Sa aplice un principiu sanatos: predictibilitate si stimulare graduala. Daca a tinut sa coboare pragul, trebuia sa o faca gradual (3-5 ani), oferind firmelor timp sa recalculeze, sa recalibreze. In plus, e gresit sa pui semnul egal intre consultanta, sa zicem, si productie. In consultanta si IT ai cheltuili minime si profit brut mare, deci poti mai usor suporta praguri joase. Dar in mica productie, mestesuguri, agicultura cheltui mult cu materia prima. Nu in ultimul rand: e mai utila o grila de bonificatii decat o taxa fixa pe venit. Daca ai profit de micro, dar reinvestesti 30% din profit in utilaje sau digitalizare, ai o bonificatie. Ador cota unica, dar in situatii de criza trebuie ca tu, stat, sa te adaptezi, sa devii flexibil. Iar flexibilitatea e stimulent de crestere, nu pedeapsa pentru succes - cel putin asa mi se pare normal. Decizia-catastrofa 3: Taierea masiva a cheltuielilor de functionare ale statului prin blocarea platilor catre furnizori. Efectul? Blocaj in lant. Firmele private cu contracte publice (curatenie, mentenanta, reparatii, consumabile, alte lucrari, infrastructura) n-au mai incasat cand se bazau ca vor incasa. Daca statul isi regleaza pe hartie deficitul, transferand arieratele, nu inseamna risc de faliment? Nu al statului, ci al firmelor. Al statului e foarte probabil sa urmeze, daca agentiile de rating ne coboara la "junk" si nu ne mai finanteaza nimeni. Deja platim 1 mld euro pe luna dobanzi. Grecia ne spune ceva? Fereasca Dumnezeu! Ce ar fi trebuit sa faca: In loc sa-si transfere falimentul catre privati, putea sa faca un sistem de compensare. Daca un spital datoreaza unei firme private 100.000 de lei, iar firma are de achitat 80.000 de lei catre ANAF, datoriile trebuiau compensate automat. Cum? Prin platforma digitala unica. Ce-i aia? Ups! Inca ceva aici: platesti prioritar servicii corecte, nu contracte supraevaluate, studii rendundante, achizitii de lux. Dar ce ziceti de linii de credit garantate de stat pentru furnizori? Nu era o idee? Restructurarea aparatului public era obligatorie, asfixierea furnizorilor, nu. Stiu, face parte din brandul lui Bolojan asta cu taierile. Numai ca banii pentru reducerea deficitului nu trebuie furati din contul firmelor, ci din comasarea institutiilor paralele si digitalizare. Decizia-catastrofa 4: Cum a trimis pe tusa capitalul autohton. Prioritizarea exclusiva a marilor proiecte de infrastructura in dauna schemelor de ajutor pentru capitalul autohton. Foarte buni banii europeni, fara ei suntem praf. Dar nu poti trimite toata lichiditatea si creditarea bancara catre marii contractori, in timp ce firmele locale mici sunt decapitalizate. Ce ar fi trebuit sa faca: Sa nu tinda sa scoata la licitatie proiecte mamut, caci extrem de putine firme romanesti indeplinesc criteriul de cifra de afaceri sau garantie bancara. Sa sparga in loturi, sa puna in caiete de sarcini conditii de participare a firmelor romanesti. Comisia Europeana incurajeaza mecanisme pentru a sprijini IMM-uri. Exista portite legale, dar trebuie muncit. Decizia-catastrofa 5: Impozitele ghilotina. Majorarea agresiva a taxelor locale pe cladiri nerezidentiale si terenuri economice. Efectul? Cresterea costurilor fixe de functionare pentru afacerile de proximitate. Pentru un atelier, o mica fabrica sau un magazin de familie, explozia impozitului pe proprietate a devenit o piedica in calea profitabilitatii Ce ar fi trebuit sa faca: in loc sa transforme taxele locale intr-o bata, trebuia sa-i stimuleze si pe altii sa faca afaceri. Scutiri temporare pentru IMM-urile noi sau cele cu profit mic, bonusuri daca fac investitii in eficientizarea energetica. Fiscalitatea locala nu trebuie sa fie un pumn in cap, ci magnet pentru capitalul autohton", este de parere europarlamentarul.