Politic-Social

"Pentru mine a fost un semnal de alarma cand am aflat ca directorul parcului din societatea fratelui meu, pozitie inalta, cu salariu bun, a plecat sofer la STB. Daca asta e normalitate, nu din perspectiva mea. Deci e clar ca ceva acolo e putred rau. Iar asta costa pe fiecare dintre noi", a declarat Robert Negoita intr-o emisiune la Gandul. Negoita nu a precizat salariul fostului director si nici venitul pe care acesta l-ar obtine in prezent la STB. Afirmatiile sunt surprinzatoare in conditiile in care salariile soferilor STB nu sunt, in general, exceptionale. Potrivit grilei de salarizare, consultate de Mediafax, din 2024-2025, un conducator auto avea un salariu de baza de aproximativ 6.000 de lei brut, echivalentul a circa 3.500 de lei net, la care se adauga sporuri si alte beneficii. Desi in cadrul companiei exista functii de conducere si administrative remunerate cu sume considerabil mai mari, soferii au ]n general venituri mai modeste. De altfel, STB se confrunta cu un deficit de conducatori auto. Negoita propune implicarea operatorilor privati la STB si in termoficare Pornind de la situatia societatii de transport, Robert Negoita a criticat si sistemul de termoficare al Bucurestiului, pe care il considera un alt consumator major de fonduri publice. Edilul a declarat ca a ajuns sa ia in calcul o solutie pe care anterior o privea cu reticenta: implicarea unui operator privat in administrarea acestor servicii. "Cred ca la un moment dat l-am criticat pe fostul primar general, domnul Basescu, cand a luat partener privat pe apa si canal. Eu va spun, chiar daca sunt constient ca suna nepopular, dar la halul in care arata astazi transportul public si termoficarea in Bucuresti, incep sa cred din ce in ce mai tare ca fara un operator privat nu o sa iesim din haosul acesta", a afirmat Negoita. Primarul Sectorului 3 a descris companiile municipale din cele doua domenii drept "gauri negre", sustinand ca functionarea lor presupune cheltuieli foarte mari, suportate indirect de bucuresteni. "Este inadmisibil ca ne costa pe fiecare dintre noi multe miliarde in fiecare an. Doar astea doua, termoficarea si transportul. Pentru ca sunt niste gauri negre. Gauri mari, site, fara nicio sansa sa le umple vreodata", a declarat acesta. "Poti sa torni 5.000 de tone de apa intr-o sita si nu se umple niciodata" Negoita a extins criticile la intreaga administratie a Capitalei, pe care o acuza ca solicita constant resurse suplimentare fara reforme suficiente. "Este inadmisibil ca nu ai bani. Sa te duci cu o sita si sa zici: "Vreau o tona de apa". Dar nu-mi ajunge. Si daca ii pui in sita aia 5.000 de tone de apa, nu se umple sita niciodata", a spus primarul. "Asta e Primaria Generala", a adaugat el. In opinia sa, restructurarea administratiei si a companiilor din subordinea municipalitatii ar trebui sa preceada solicitarile de finantare suplimentara. STB este operatorul principal de transport public de suprafata al Capitalei, iar serviciile de termoficare sunt asigurate prin sistemul municipal, in care Termoenergetica gestioneaza transportul si distributia energiei termice. Ambele servicii beneficiaza de finantare publica. De ce este controversata privatizarea serviciilor publice Privatizarea unor servicii publice esentiale, precum transportul in comun, termoficarea sau alimentarea cu apa, este insa un subiect controversat. Principala critica este ca un operator privat, interesat sa obtina profit, ar putea fi tentat sa majoreze tarifele, sa reduca investitiile sau sa limiteze serviciile mai putin rentabile, dar necesare populatiei. In cazul transportului public, de exemplu, unele trasee sunt operate chiar daca numarul calatorilor este redus, pentru a asigura accesul locuitorilor la serviciile de baza. O alta problema este riscul inlocuirii unui monopol public cu unul privat, mai ales in domenii precum termoficarea, unde concurenta intre mai multi furnizori este dificil de realizat. In asemenea situatii, eficienta promisa de privatizare depinde in mare masura de contractele incheiate, de obligatiile impuse operatorului si de capacitatea autoritatilor de a controla tarifele si calitatea serviciilor. Sustinatorii implicarii sectorului privat argumenteaza, in schimb, ca aceasta poate aduce investitii, un management mai eficient si o reducere a pierderilor. Totusi, administrarea privata nu elimina automat nevoia de subventii publice, in special in transportul urban, unde pretul biletelor nu acopera intotdeauna costul real al serviciului.