Cultura si divertisment

In loc de apele putin adanci si luminate de soare, acesti microbi ar fi putut prospera in adancurile oceanului, alimentati de substantele chimice provenite din alunecarile de teren subacvatice, potrivit ScienceDaily. Descoperirea sugereaza ca mediile intunecate si bogate in nutrienti au gazduit ecosisteme infloritoare mult mai devreme decat se astepta. De asemenea, ridica posibilitatea ca multe fosile similare sa fi fost trecute cu vederea sau interpretate gresit. In 2016, geologul Rowan Martindale facea o drumetie pe un deal din Maroc cand ceva neobisnuit i-a atras atentia. O placa de roca sedimentara era acoperita de o textura ridata care semana izbitor cu pielea de elefant. Modelul era atat de neasteptat incat a iesit imediat in evidenta. "M-am uitat la riduri si m-am gandit: "Acestea nu ar trebui sa se afle in roci de acest fel. Ce naiba se intampla?"", a spus Martindale, profesor asociat la Scoala Jackson de Geostiinte a Universitatii din Texas, Austin. Texturile rocilor pot dezvalui procesele care le-au modelat de-a lungul a milioane de ani. Pentru Martindale, suprafata ridata arata exact ca niste covorase microbiene fosilizate. Aceste structuri se formeaza atunci cand comunitati de microbi cresc pe sedimente, lasand in urma modele distinctive. In acest caz, texturile pareau sa pastreze un strat dens de viata microbiana care a existat cu peste 180 de milioane de ani in urma, in timpul Jurassicului timpuriu. Martindale a recunoscut modelul imediat. In timpul studiilor postuniversitare, ea studiase texturi similare prin intermediul fotografiilor si probelor impartasite de un coleg de laborator care se concentra pe fosile microbiene din Triasicul timpuriu. Un puzzle in locul nepotrivit Exista o problema majora. Contextul nu se potrivea cu ceea ce se asteptau oamenii de stiinta. Stratul de roca in care s-au format ridurile isi avea originea in apele adanci ale oceanului, la aproape 600 de picioare sub suprafata. Cu toate acestea, oamenii de stiinta au crezut mult timp ca acest tip de structuri microbiene ridate se formau doar in medii de mica adancime. In acele medii, microbii se puteau baza pe lumina soarelui pentru energie si puteau evita animalele care altfel i-ar fi consumat, mai ales in perioadele de stres sau dupa extinctii in masa. In apele mai adanci, modelele similare sunt de obicei explicate intr-un mod diferit. Geologii le atribuie adesea alunecarilor de teren subacvatice care imping sedimentele formand creste si caneluri. Dar Martindale nu era convinsa. Modelele pe care le-a observat purtau semnatura clara a activitatii microbiene. O noua explicatie pentru structurile ridate din adancurile marii Martindale si colegii ei propun o noua interpretare care leaga procesele geologice de activitatea biologica. Ei sugereaza ca, desi a avut loc o alunecare de teren subacvatica, aceasta nu a creat direct ridurile. In schimb, a adus nutrienti pe fundul marii, permitand microbilor sa creasca si sa formeze structurile. Potrivit echipei, aceste microorganisme nu depindeau de lumina soarelui. In schimb, ele se bazau probabil pe substante chimice pentru a obtine energie, un proces cunoscut sub numele de chemosinteza. Afluxul de nutrienti provenit din alunecarea de teren ar fi putut sustine aceste comunitati, in timp ce eliberarea compusilor toxici de sulf ar fi putut descuraja alte forme de viata marina sa le deranjeze. Indicii moderne din ecosistemele oceanelor adanci Ecosisteme similare exista in oceanele de astazi. Unele covorase microbiene prospera in medii adanci si intunecate, hranindu-se cu energie chimica in loc de lumina soarelui. Un exemplu poate fi gasit pe cadavrele de balene care se scufunda pe fundul marii. Aceste locuri de "cadere a balenelor" creeaza ecosisteme temporare, dar bogate, unde microbii se colonizeaza rapid si infloresc. O noua perspectiva asupra fosilelor din registrul geologic Martindale a explicat ca aceasta descoperire ar putea avea implicatii ample. Daca comunitatile microbiene chemosintetice ar fi mai raspandite decat se credea anterior, fosilele acestora ar putea fi, de asemenea, mai frecvente. Cu toate acestea, este posibil ca oamenii de stiinta sa le fi trecut cu vederea, interpretand texturile rocilor ridate ca fiind formatiuni pur fizice. O parte a provocarii consta in limbajul folosit pentru a descrie aceste caracteristici. Fara o terminologie clara, poate fi dificil sa se faca distinctia intre structurile formate de forte fizice si cele create de organisme vii.