Cultura si divertisment

Un exemplu elocvent este noua sala Lozen, deschisa in cartierul institutiilor europene, care a strans deja 1.300 de persoane pe lista de asteptare - toate femei, relateaza Euractiv. Dorinta lor este clara: un spatiu in care sa se antreneze fara priviri insistente, comentarii nedorite sau senzatia ca sunt permanent observate. O experienta comuna, insa inconfortabila In salile de fitness mixte, rutina de antrenament vine adesea la pachet cu un disconfort tacit. Intr-un mediu in care telefoanele si filmarile sunt omniprezente, multe femei descriu situatii ambigue - cadre surprinse prea aproape sau din unghiuri nepotrivite, care le afecteaza concentrarea si sentimentul de siguranta. Pentru multe dintre ele, acest compromis a devenit parte din experienta obisnuita la sala. Kat Schneider, cercetator senior la Universitatea din Vestul Angliei, specializata in imagine corporala, explica fenomenul printr-o separare de gen inca prezenta in aceste spatii. Zonele de antrenament cu greutati sunt dominate de barbati, ceea ce poate crea un sentiment de intimidare, in timp ce femeile sunt frecvent percepute drept incepatoare si supuse unor sfaturi nesolicitate. "Spatiul este deschis tuturor in teorie, dar nu intotdeauna confortabil sau sigur in practica", subliniaza aceasta. Un model de afacere care a pornit de la disconfort Pe acest fond a aparut Lozen, fondata de Anabelle Schatten, cu ambitia de a crea un spatiu "care sa se simta ca acasa: sigur si confortabil". Aici, femeile nu mai trebuie sa-si adapteze tinuta sau comportamentul pentru a evita atentia nedorita, iar castile nu mai sunt un semnal defensiv. Eliminarea presiunii sociale schimba si modul in care se desfasoara antrenamentul. Intr-un mediu relaxat, progresul devine mai vizibil, spune fondatoarea, care a lucrat peste un deceniu ca sportiva inainte de a lansa proiectul. Astfel de initiative nu sunt complet noi in Bruxelles, insa popularitatea lor in crestere indica o nevoie tot mai clar exprimata. Regulile din salile mixte: suficiente sau nu? In paralel, analiza salilor de fitness mixte arata limitele cadrului actual. Desi exista coduri de conduita, acestea protejeaza mai degraba operatorii decat clientii. Doar putine sali de sport interzic explicit comportamentele care creeaza un mediu "intimidant, degradant sau ofensator". In schimb, cluburile premium limiteaza raspunderea in majoritatea situatiilor, intervenind doar daca vina apartine direct personalului. Aceasta abordare lasa multe situatii gri nerezolvate si muta responsabilitatea in zona individuala. O solutie sau o evitare a problemei? Extinderea salilor exclusiv pentru femei nu este privita unanim ca o solutie ideala. Criticii sustin ca, pe masura ce femeile migreaza catre aceste spatii, presiunea asupra salilor mixte de a-si schimba cultura scade. Problema nu dispare, ci este relocata. Cu toate acestea, dezbaterea nu este una ideologica. Multe dintre femeile care aleg astfel de sali spera in continuare la o transformare a mediului general de fitness. Cum ar putea deveni salile mai incluzive Specialistii propun solutii concrete: regandirea spatiului, astfel incat echipamentele sa nu mai fie segregate pe "zone", repozitionarea oglinzilor pentru a reduce senzatia de expunere sau implicarea activa a antrenorilor in sala, nu doar supravegherea pasiva. Aceste schimbari ar putea transforma experienta dintr-una performativa intr-una orientata spre bunastare. Doua modele care pot coexista Operatorii din industrie sustin ca nu este vorba despre o competitie directa. Salile mixte si cele dedicate femeilor raspund unor nevoi diferite, modelate de experiente si preferinte personale. Aspria vorbeste despre crearea unui mediu in care fiecare membru sa se simta respectat, in timp ce Animo pune accent pe comunitate. Basic-Fit considera alegerea drept una de confort individual, subliniind ca diversitatea preferintelor persista chiar si in medii incluzive. In acest context, fitnessul pare sa evolueze pe doua directii paralele: una comuna si una separata. Ramane insa o intrebare esentiala: vor reusi salile de sport traditionale sa se adapteze suficient incat separarea sa nu mai fie necesara?