Cultura si divertisment

In satul cunoscut pentru hora de pe Rusca, traditie care se pastreaza anual in duminica de Rusalii, numeroase case au pe fatada o firida in care este pictata o icoana. "Cele mai multe o au infatisata pe Maica Domnului, cea care aduce protectie asupra casei si locuitorilor sai", spune Nicolae Cercel, satean care a mostenit darul picturii de la unchiul sau, artistul Gheorghe Cercel. Ceruti sunt si sfintii ale caror nume le poarta proprietarii caselor. "Fac si icoane cu sfintii Ioan, Nicolae, Gheorghe, Mihai sau Gabriel, dupa cum vrea omul. Nu ma imbogatesc, pentru ca de cele mai multe ori imi scot doar materialele folosite", recunoaste Nicolae Cercel, ajuns acum la varsta pensiei. O plimbare pe ulitele Sebesului de Jos, pe sub privirile sfintilor pictati de Gheorghe si Nicolae Cercel aduce multa liniste in mintea si sufletul celor asaltati de tumultul oraselor. Aici s-a refugiat artistul admirat in comunism. In casa familiei Cercel a fost amenajat singurul muzeu din Sebesu de Jos, dedicat memoriei lui Gheorghe Cercel, artistul care a calatorit pe jos 25 de kilometri pana la Sibiu pentru a admira colectia de picturi a Muzeului Brukenthal. "Unchiul meu s-a nascut in 1912, intr-o familie de tarani saraci, cu opt copii. A facut scoala in sat, apoi a studiat la Sectia Lemn din Racovita, a Scolii Populare de Arta si Meserii. Si-a continuat studiile la Baia Mare, iar dupa razboi a absolvit Scoala Superioara de Pictura si Sculptura din Bucuresti. In 1947 a devenit membru al Uniunii Artistilor Plastici din Romania." In anul 2009, la doua decenii de la disparitia artistului, Casa de Presa si Editura "Tribuna" a publicat "Memoriile maestrului Gheorghe Cercel din Sebesu de Jos", volum care contine o autobiografie bogata a indragitului artist. "Am facut cunostinta cu foamea, frigul si setea" In 1935, el avea sa mearga pe jos pana la Turnu Severin, dornic sa descopere picturile manastirilor de pe Valea Oltului, sculpturile lui Brancusi de la Targu Jiu si sa vada Dunarea. "In acest drum am facut cunostinta cu foamea, cu frigul si setea din plin, toate acestea calindu-ma pentru a ma pregati pentru alte incercari pe care aveam sa le infrunt in viitor", nota Gheorghe Cercel, pe care razboiul l-a dus in linia frontului intre 1939 si 1943. In 1951, cand mama indragitului artist moare, acesta, in semn de omagiu, a hotarit sa-i pastreze amintirea vie, facand: "din odaia ce-i odihnea trupul ei o expozitie de pictura. Nu a ramas niciun loc gol pe perete fara sa fie ocupat de tablouri ce reprezentau portretul mamei alaturi de cel al tatalui indurerat, peisaje din Sebes, mama cu furca, cu rufele, la camp, la rau, la padure", a scris Gheorghe Cercel in autobiografia sa. Expozitia a uimit intregul sat. Astazi, mestesugul picturii icoanelor pe prispele oamenilor este dus mai departe de nepotul artistului, Nicolae Cercel, care, in comunism, a lucrat ca sculer matriter la Uzina "Mecanica" din Marsa. "Am facut si cateva troite, tot aici, in zona Sebesu de Jos - Turnu Rosu. Oamenii au nevoie de Dumnezeu, care sa-i vegheze si sa-i ajute in aceste vremuri tulburi", mai spune barbatul care, in iunie 2025 a primit o distinctie din partea Primariei Turnu Rosu pentru ca "da culoare comunitatii". Povestea artistului Gheorghe Cercel si al nepotului sau, care i-a calcat pe urme, a fost publicata de Daniela Cimpean, presedinta Consiliului Judetean Sibiu.