Cultura si divertisment

Scrisorile lui Keats, inclusiv prima scrisoare pe care i-a scris-o vreodata lui Brawne, sunt datate intre 1819 si 1820. Evaluate la aproximativ 2 milioane de dolari, cele 37 de scrisori sunt pastrate intr-un portofoliu legat cu marocan aurit. Brawne a fost vecinul lui Keats din Hampstead, de care s-a indragostit si a fost ridicata la rang de muza si zeita, noteaza The Guardian. Descendentii muzei lui Keats au vandut scrisorile la licitatie Printre cele mai faimoase poezii ale lui Keats se numara odele sale din 1819, Oda catre o privighetoare, Oda pe o urna greceasca si Catre toamna, care constituie o piatra de temelie a poeziei romantice. Insa scrisorile sale catre Brawne - in care dorul sau romantic este infratit de melancolie - se numara printre cele mai memorabile ale sale. Brawne a devenit logodnica lui Keats, dar acesta a murit de tuberculoza in februarie 1821, la varsta de 25 de ani. La moartea ei, in 1865, Brawne a lasat mostenire scrisorile copiilor ei, care le-au vandut la licitatie in 1885. Vanzarea lor l-a inspirat pe Oscar Wilde sa scrie un sonet, "Despre vanzarea prin licitatie a scrisorilor de dragoste ale lui Keats". Portofoliul a fost descoperit printre 17 carti rare care au reaparut in Manhattan in ianuarie 2025, cand o persoana anonima, care a sustinut ulterior ca a mostenit cartile de la bunicul sau, a incercat sa le vanda la doi comercianti de carti rare separati, B&B Rare Books si Adam Weinberger Rare Books. Acestia au raportat tentativa de vanzare lui Alvin Bragg, procurorul districtual din Manhattan, dupa ce au descoperit ca acele carti erau listate in Registrul Pierderilor de Arta. "Manhattan este capitala culturala a lumii, gazduind muzee, galerii si comercianti care expun opere de arta si antichitati incredibile", a declarat Bragg intr-un comunicat. "Totusi, integritatea acestei piete este subminata atunci cand sunt expuse obiecte furate. Nu vom permite ca orasul nostru sa fie un centru pentru arta si antichitati traficate." Ce se stie despre furt Cartile au fost apoi confiscate in baza unor mandate de perchezitie, iar la inceputul acestui an, un judecator de la Curtea Suprema din New York a autorizat predarea cartilor catre mostenitorii lui John Hay Whitney si ai sotiei sale, Betsey Whitney. Cartile includ un exemplar din "Finnegans Wake" de James Joyce din 1939; patru scrisori de Wilde care nu au fost incluse in "De Profundis"; scrisorile pe care Wilde i le-a scris iubitului sau, Lord Alfred Douglas, din inchisoarea Reading, in timpul incarcerarii sale pentru "indecenta grava"; si un exemplar din "White Stains" de ocultistul Aleister Crowley din 1898. Mostenitorii lui Whitney au declarat ca cartile, evaluate impreuna la aproape 3 milioane de dolari, vor fi vandute, iar veniturile vor fi donate. Se stiu putine lucruri despre furt, dar la un moment dat intre 1982 si 1989, cel putin 28 dintre carti au fost furate din mosia lui Whitney din Long Island, iar politia a fost contactata. Whitney, care a fost ambasador al SUA intre 1957 si 1961 si a fost editorul publicatiei New York Herald Tribune, era cunoscut ca un colectionar de arta pasionat si a mostenit sute de carti rare de la mama sa. Furtul de arta era un sport al gentlemanilor Descoperirea si returnarea cartilor au fost gestionate de unitatea de trafic de antichitati din Manhattan, condusa de Matthew Bogdanos, un fost colonel al Marinei, care a condus biroul timp de peste un deceniu. Unitatea de trafic de antichitati a recuperat pana acum peste 6.200 de comori culturale, inclusiv carti rare, opere de arta si antichitati, evaluate la peste 485 de milioane de dolari, si a returnat peste 5.900 dintre acestea proprietarilor sau tarilor de origine. In 2017, Bogdanos a ordonat confiscarea unei vaze vechi de 2.300 de ani, cunoscuta sub numele de Vasul Python, de la Muzeul Metropolitan de Arta din New York. Doi ani mai tarziu, peste o duzina de artefacte legate de traficantul Subhash Kapoor au fost confiscate dintr-o galerie de la Universitatea Yale. Intr-un interviu acordat ziarului The Guardian din 2022, Bogdanos a spus ca dealerii, colectionarii privati si muzeele au trait ani de zile indecise in ceea ce priveste antichitatile ilicite. "Ar spune: "O, e putin cam dubios, dar cui ii pasa. Nimeni nu se uita." Dar oamenii se uita si spun ca nu merita." El a adaugat ca traficul cu antichitati furate "odinioara era un sport al gentlemenilor, facut de gentlemeni pentru gentlemeni. Acum, acesti domni si doamne din domeniu sunt incatusati."