Cultura si divertisment

Cu toate acestea, neurologii din mainstream resping ferm interpretarea lui asupra dovezilor. Ei spun ca selecteaza anomalii si ignora explicatiile materiale mai bine sustinute. Acest lucru duce la pseudostiinta. Ei mai spun ca ar putea fi mai productiv sa fie transparent ce intrebari poate aborda stiinta si ce nu poate aborda, scrie Popularmechanics.com. Pentru Michael Egnor, totul a inceput intr-o capela de spital. Neurochirurgul proeminent se temea pentru fiul sau de cateva luni, care nu facea contact vizual si nu zambea oamenilor. Parasind spitalul, Egnor a intrat in capela si i-a vorbit lui Dumnezeu: "Sunt ingrozit ca fiul meu este autist." In introducerea cartii sale The Immortal Mind, Egnor isi aminteste ca a auzit un raspuns clar: vocea lui Dumnezeu. Atunci s-a convertit la catolicism, iar axa vietii sale s-a schimbat ireversibil. Noaptea din capela a declansat o cautare de decenii pentru Egnor asupra mintii nemuritoare. Ziua, efectua operatii complexe pe creier asupra pacientilor sai, multi cu traumatisme cerebrale unice. Aceste experiente i-au modelat convingerile despre creier, minte si suflet. Pentru multi oameni de stiinta, aici se opreste orice teorie. Nu si pentru Egnor. La 70 de ani, a denuntat evolutia darwinista in favoarea unui sistem de credinta numit design inteligent, care sustine ca complexitatea si perfectiunea celulelor, bacteriilor si naturii sugereaza o creatie de catre o forta inteligenta. Mai mult, Egnor crede nu doar ca pliurile, crestele si activitatea electrica a creierului uman indica un creator, ci si ca stiinta poate demonstra acest lucru. Publicata de Hachette Book Group in 2025, el ofera exemple de concepte comune din stiinta creierului si anomalii neurostiintifice care sugereaza existenta sufletului. "Am o diploma de licenta in neurostiinte, asa ca multe dintre aceste exemple mi le aminteam din cursurile de licenta", spune acesta. Egnor deschide cartea discutand despre pacientii cu creier divizat, care au avut sectionata o cale majora de substanta alba care conecteaza cele doua emisfere, numita corpul calos, pentru a opri activitatea convulsiva debilitanta. Aceasta interventie nu mai este realizata la fel de frecvent acum, deoarece exista metode mai avansate. "De cand l-am operat pe Sam, am ingrijit mai multi pacienti care au avut operatie de creier divizat. La fel ca alti neurochirurgi, nu am gasit nicio dovada, nici din examinarea clinica obisnuita, nici din evenimentele din viata lor, care sa indice ca mintile lor au fost divizate, chiar daca creierele lor au fost", a afirmat medicul. Mintea imateriala sau sufletul Pentru Egnor, aceasta este o dovada solida a ceea ce el numeste pe parcursul textului "mintea imateriala" sau sufletul, care este separat de creierul material. In timp ce majoritatea neurologilor sunt materialisti, Egnor se indeparteaza de acest curent si sustine teoria dualista a constiintei: "Materialismul si ateismul sunt ideologii toxice, care distrug sufletul. Si sunt pseudostiinta, sunt stiinta proasta." Majoritatea neurologilor din prezent nu sunt de acord cu teoriile sale. Materialismul este realitatea asupra careia oamenii de stiinta sunt de acord colectiv pentru a porni de la o baza comuna de experimentare. "Daca exista ceva nematerial acolo, nu pot face experimente pe el", spune Bill Newsome, neurolog de 40 de ani si profesor la Stanford University School of Medicine. Materialismul cere ca oamenii de stiinta sa accepte legile fizicii si sa respinga, de exemplu, magia sau miracolele, ca fiind capabile sa influenteze rezultatul unui experiment. Prin urmare, orice rezultat masurabil trebuie sa se incadreze in limitele stiintei. Egnor sustine ca mintea si creierul sunt distincte In cartea sa, Egnor sustine ca, deoarece pacientii mentin un sentiment continuu al sinelui dupa ce corpurile caloase le-au fost sectionate, mintea si creierul sunt distincte, iar mintea trebuie sa fie nemateriala. Pacientii cu creier divizat au perceptii separate, dar o constiinta unificata, scrie el. Desi acesti pacienti se recunosc in continuare ca o singura entitate dupa operatie, ei chiar au doua minti, sustin alti neurologi. Cand oamenii de stiinta afiseaza o imagine in campul vizual stang, procesat de emisfera dreapta, pacientii nu pot verbaliza de ce au apasat un buton asociat cu acea imagine, deoarece emisfera dreapta nu are capacitati de limbaj. Ei vor justifica in schimb cum imaginea se leaga de ceea ce au vazut in campul vizual drept. Argumentul lui Egnor este "o interpretare profund gresita a stiintei creierului divizat". "Nu este ca si cum ai avea perceptii separate, dar nu ai minti separate. Chiar ai minti separate." Corpul calos nu este singura cale care conecteaza emisferele; comisura anterioara transmite de asemenea mesaje intre ele. "Oamenii par sa aiba multa comunicare interemisferica." Egnor aduce de asemenea in discutie lucrarile neurologului de la inceputul secolului XX Wilder Penfield, care a petrecut ani stimuland creierul si inregistrand ce vedeau pacientii in mintea lor, ce miroseau sau auzeau. Penfield a studiat de asemenea activitatea convulsiva in timp real. Pe parcursul acestor experimente, Penfield a presupus ca oamenii experimentau adesea anumite emotii sau evocau amintiri specifice in timpul crizelor, dar nu erau dominati de gandire abstracta. Faptul ca Penfield nu a putut identifica locul in care exista gandirea abstracta in creier si ca in timpul crizelor nu apare calculul este, in ochii lui Egnor, dovada unei minti imateriale distincte de creier. Exista mai multe tipuri de memorie, unele sunt distribuite in tot creierul Despre acest lucru a vorbit si Bill Newsome. "Pare o exagerare", spune el. In primul rand, cercetari mai recente au identificat o localizare in creier pentru capacitatea cognitiva, iar unele tipuri de memorie sunt considerate a fi distribuite in intregul creier si nu stocate intr-un loc specific, precum hipocampul, care gestioneaza amintirile episodice si spatiale. Si, in al treilea rand, era foarte putin probabil ca majoritatea oamenilor din anii 1930 sa fi cunoscut calculul. Acestea sunt doar cateva exemple pe care Egnor le foloseste pentru a explica Dumnezeu in carte. El vorbeste de asemenea despre experientele din apropierea mortii, teoriile actuale ale constiintei si conceptul de hidranencefalie, o afectiune rara in care unui pacient ii lipsesc portiuni mari din cortexul cerebral. Faptul ca aceasta afectiune exista contrazice toate teoriile actuale ale constiintei, spune Egnor, deoarece toate sustin ca aceasta isi are originea in cortex. Au existat doar cateva cazuri documentate de hidranencefalie in literatura. Steven Novella, neurolog la Yale School of Medicine, si Newsome au subliniat amandoi ca plasticitatea creierului joaca un rol important aici. Copiii care nu au avut anumite regiuni ale cortexului se adapteaza pentru a compensa absenta tesutului, in timp ce daca un adult ar pierde jumatate din capacitatea creierului, ar fi devastator. Nicio persoana fara cortex nu este constienta, spune Novella, iar studiile asupra hidranencefaliei arata ca majoritatea mor inainte de nastere sau in primul an de viata. Dar The Immortal Mind sugereaza ca exista mii de oameni care traiesc, complet bine, fara tesut cortical. Adevarata preocupare, spun Newsome si Novella, legata de o carte precum The Immortal Mind (si de Discovery Institute in general, unde Egnor scrie articole regulat) este ca dovada lui Dumnezeu este incadrata intr-un cadru stiintific, oferind acreditari si o aparenta de credibilitate unei credinte. Este comun ca anumite miscari sa foloseasca cadrul stiintei pentru a denatura o problema, acest lucru se vede frecvent in dezbaterile despre vaccinuri. "Este daunator sa iesi in public si sa spui: "Sunt neurochirurg si asa functioneaza stiinta", si sa selectezi aceste exemple distorsionate care pot da oamenilor impresia ca ceva este adevarat, cand nu este adevarat", spune Novella. El este de asemenea cofondator al New England Skeptical Society si gazda podcastului "The Skeptics Guide to the Universe." Metoda stiintifica cere formularea unei ipoteze si obtinerea de informatii prin experimente care confirma sau infirma acea ipoteza. Ceea ce face Egnor este opusul, considera acesta. "Este caracteristica universala a pseudostiintei, pornesc de la concluzie si regreseaza stiintific, in loc sa urmeze procesul acceptat de mult timp al stiintei, logicii si empirismului, de la inceput pana la sfarsit, oriunde duce acesta. El chiar crede ca poti folosi supranaturalul ca parte a stiintei. Pur si simplu se insala in privinta asta", a afirmat Novella. Novella l-a numit pe Egnor "un ideolog clasic" si un pseudocercetator. Cei doi sunt in conflict de ani de zile, scriind raspunsuri la articolele celuilalt inca din 2007.