Externe

Pe masura ce bombele continua sa cada in Orientul Mijlociu, iar Stramtoarea Ormuz ramane aproape blocata, Europa se regaseste din nou intr-o pozitie de neputinta. Preturile energiei cresc, liderii continentului sunt divizati, iar perspectivele modeste de crestere risca sa se transforme in recesiune, noteaza The Economist. Fondata pentru a reconstrui un continent pasnic si prosper, Uniunea Europeana este prea fragila pentru a face fata unei lumi in care aliatii actioneaza ca adversari si nu poate proteja propriile lanturi de aprovizionare. O Europa stagnanta nu poate visa la suveranitate geopolitica. Nu este un mister de ce Europa pierde teren. Exista o limita a cresterii pe care o poate genera o anumita baza industriala si tehnologica. Europa nu doar ca este un jucator marginal in inteligenta artificiala, dar a ratat si revolutia tehnologica anterioara, cea a software-ului. In acelasi timp, costurile ridicate ale energiei ii erodeaza baza industriala construita in revolutia precedenta. Liderii europeni sunt, in mare parte, constienti de aceste provocari si doresc sa le rezolve. Intrebarea este daca vor reusi. Cea mai promitatoare idee este deschiderea pietei europene, a doua ca marime din lume dupa cea americana, pentru startup-uri si companii inovatoare, prin oferirea unui asa-numit "al 28-lea regim": un set unic de reguli europene la care firmele pot opta daca sistemul national le limiteaza. Propusa in rapoartele lui Enrico Letta si Mario Draghi, fosti prim-ministri ai Italiei, ideea ar facilita dezvoltarea companiilor in cele mai dinamice domenii ale economiei: software si inteligenta artificiala. Momentul este favorabil pentru implementare, deoarece exista putini jucatori dominati, ceea ce ar crea multi castigatori si putini perdanti. Dintre toate modalitatile de a arata ca Europa vrea sa recupereze terenul pierdut in ultimele trei decenii, aceasta este poate cea mai simpla si cu cel mai mare potential. Eu Inc., o propunere timida de a recupera "terenul" pierdut de decenii Pe 18 martie, Comisia Europeana a prezentat propria versiune a acestei idei, denumita EU Inc. Din pacate, propunerea este cel mult timida. Desi creeaza un registru european pentru firme, acestea raman inregistrate intr-un stat membru si supuse legislatiei nationale. Sunt necesare controale administrative, judiciare sau notariale pentru fiecare infiintare si modificare a actelor constitutive, pastrand astfel exact barierele pe care noul regim ar fi trebuit sa le elimine. Europa are nevoie de un cadru juridic unic in care o companie sa poata opera pe intreg continentul: o singura inregistrare, un set unic de reguli de angajare pentru recrutarile transfrontaliere, o singura declaratie de TVA, o procedura unica de insolventa in caz de esec si un regim clar pentru vanzare si iesire. Si, da, o baza comuna de impozitare a companiilor. Propunerea Comisiei ofera totusi doua motive de speranta: un regim european pentru optiuni pe actiuni, cu standarde comune, si o procedura simplificata de insolventa pentru startup-uri. Ambele arata ca Bruxelles poate fi ambitios. Din pacate, prima masura se loveste de opozitia sindicatelor, care se tem de erodarea bazei fiscale si de "arbitrajul reglementarilor". A doua este limitata, aplicandu-se doar firmelor cu mai putin de 100 de angajati. Astfel, companiile aflate in crestere rapida, cele care au cea mai mare nevoie de protectie transfrontaliera pentru a atrage investitii, sunt excluse. Problema Europei nu este lipsa startup-urilor, ci incapacitatea de a le transforma in companii mari si competitive. Aceste esecuri reflecta un model institutional obosit Proiectul european a fost conceput pentru a permite statelor membre sa obtina impreuna beneficii pe care nu le-ar putea atinge singure. Dar pentru a depasi acest blocaj colectiv este esential ca niciun stat sa nu poata bloca deciziile. In piata unica, acest lucru functioneaza in mare parte. Insa dezvoltarea companiilor necesita armonizarea legislatiei fiscale, a muncii si a insolventei, domenii in care este necesara unanimitatea. Astfel, un singur stat poate bloca progresul: Germania in domeniul muncii, Franta in serviciile concurentiale, Irlanda si Luxemburg in fiscalitate. Tratatele fondatoare ale UE, concepute pentru un proiect de pace intre sase state dupa doua razboaie mondiale, nu mai pot genera cresterea de care au nevoie cei 450 de milioane de europeni pentru a-si afirma rolul intr-o lume instabila. Chiar si dupa Tratatul de la Lisabona din 2009, Uniunea nu reuseste sa livreze acolo unde conteaza cel mai mult: companii cu adevarat supranationale, achizitii comune in domeniul apararii, piete energetice integrate sau o uniune a pietelor de capital eficienta. Reformele vor fi blocate pas cu pas de lideri precum Viktor Orban Ramane o singura alternativa, din ce in ce mai inevitabila: o coalitie a celor dispusi sa actioneze. Uniunea Europeana va continua sa reglementeze si sa mentina piata unica, dar un grup restrans de state poate merge mai departe si mai rapid, iesind din capcana unanimitatii. Daca aceste state reusesc sa creeze o forma reala de companie supranationala, sa armonizeze taxarea optiunilor pe actiuni, sa elimine barierele la angajare si sa unifice procedurile de insolventa, ele vor atrage firmele si talentul pe care restul continentului nu le poate pastra. Fara un astfel de nucleu de conducere, reformele vor fi blocate pas cu pas de lideri precum Viktor Orban. Rezultatul ar fi un continent incapabil sa isi dezvolte propriile companii, sa isi sustina industria sau sa isi asigure apararea - un continent pe drumul spre vasalitate. Statele dispuse sa actioneze trebuie sa faca primul pas, iar restul pot urma cand vor fi pregatite