Cultura si divertisment

Conceptul acestui startup a fost popularizat printr-un clip video emotionant, devenit viral, care prezinta kitul fictiv "2wai". Materialul video ilustreaza o femeie insarcinata care "vorbeste" cu o replica digitala a mamei sale decedate. Scenariul se deruleaza pe parcursul a trei generatii: copilul ajunge sa isi cunoasca bunica sub forma unui avatar, sa ii asculte povestile si, la maturitate, sa ii impartaseasca vestea ca va deveni, la randul sau, parinte. Clipul infatiseaza o prezenta digitala constanta, un "geaman digital" care nu imbatraneste si nu dispare. Astfel, ramanand o figura imuabila in viata familiei. Reactiile nu au intarziat sa apara, multi numind ideea un scenariu "Black Mirror" transpus in realitate. Opinia publica s-a polarizat instantaneu intre entuziasm si repulsie. Realitatea dura: o strategie de marketing In ciuda impactului masiv, kitul "2wai" nu este un produs functional. Este, de fapt, o campanie de marketing ingenioasa, conceputa de acest startup pentru a atrage atentia asupra altor dispozitive AI dezvoltate de companie. Asadar, avatarurile celor decedati nu vor popula ecranele noastre prea curand. Cu toate acestea, campania a reusit sa lanseze o dezbatere globala despre o tema universala: dorinta umanitatii de a anula finalitatea mortii. Atractia fata de astfel de concepte nu este noua. Ea se inscrie intr-o lunga traditie prin care oamenii au folosit tehnologia disponibila pentru a gestiona doliul si a pastra legatura cu cei disparuti. Fotografia post-mortem: In secolul al XIX-lea, aceasta practica permitea familiilor sa creeze o ultima amintire vizuala cu cei decedati, deseori aranjati in ipostaze realiste alaturi de cei vii. Fotografia spiritista: In paralel, miscarile spiritiste foloseau fotografia ca "proba" a existentei fantomelor, capturand presupuse ectoplasme si prezente supranaturale pe pelicula. Avatarul digital modern este, in esenta, continuatorul acestor practici. El raspunde aceleiasi nevoi umane profunde: cautarea confortului emotional si amanarea rupturii definitive cauzate de moarte. Intre suport tehnologic si dependenta emotionala Avansul rapid in domenii precum inteligenta artificiala generativa, realitatea augmentata si tehnologia deepfake face ca granita dintre amintire si simulare sa fie din ce in ce mai neclara. Aceste tehnologii deschid calea catre: Crearea de replici digitale fidele ale celor disparuti, capabile sa imite vocea, gesturile si personalitatea acestora; Simularea unor interactiuni care perpetueaza artificial legaturile afective. Intrebarea fundamentala este daca aceste inovatii ne ajuta sa gestionam pierderea? Sau, dimpotriva, ne impiedica sa o procesam, prelungind suferinta printr-o iluzie? Psihologii avertizeaza asupra riscului de a dezvolta o dependenta emotionala de aceste avataruri, care ar putea transforma procesul natural de doliu intr-o legatura toxica cu o umbra digitala. Dilema prezentului generata de startup Timp de secole, religiile au oferit raspunsuri la intrebarile despre viata de dupa moarte. Astazi, tehnologia propune o alternativa pragmatica: nu nemurirea sufletului, ci persistenta digitala a identitatii. Intr-o cultura familiarizata cu scenariile distopice, ideea de a pastra in telefon o versiune interactiva a unei persoane dragi devine din ce in ce mai plauzibila, dar si mai tulburatoare. Desi conceptul "2wai" ramane deocamdata o fictiune, discutia pe care a generat-o este profund reala. Suntem pregatiti sa integram in vietile noastre "fantome" digitale ale celor pe care i-am iubit? Sau riscam sa deschidem calea catre noi forme de suferinta, cu consecinte pe care inca nu le putem anticipa? Cert este ca dialogul dintre tehnologie si mortalitate este abia la inceput, iar viitorul se anunta pe cat de fascinant, pe atat de complex.