Externe

Dupa doua saptamani de razboi impotriva Iranului, presedintele Donald Trump ar putea fi in curand gata sa declare victoria. Dar se confrunta cu o provocare: Si Teheranul are si dreptul de vot, spune in analiza Washington Post. Cu cea mai mare parte a marinei iraniene eliminata, o mare parte din stocul sau de rachete distrusa si lideri de rang inalt ucisi, Trump se apropie de obiectivele stabilite de liderii sai militari la inceputul razboiului . Dupa 2 saptamani de razboi, regimul din Teheran este inca la putere Insa doua saptamani de conflict nu au atins obiectivele mai ample pe care Trump le-a declarat uneori. Practic, un regim intarit la Teheran ramane la putere si perturba pietele globale de petrol prin blocarea rutei de transport maritim vitale care permite petrolului si gazelor sa iasa din Golful Persic. Liderii tarii ar putea fi mai dornici ca niciodata sa se grabeasca spre o arma nucleara, spun diplomati si analisti. Iranul pastreaza controlul asupra a ceea ce Statele Unite si natiunile aliate considera a fi 440 de kilograme de uraniu puternic imbogatit, ceea ce ii ofera un alt avantaj in timp ce regimul se lupta sa se apere si sa indure atacul SUA si Israelului. Presiuni din interiorul Partidului Republican pe Donald Trump, inaintea alegerilor Paradoxul pune la incercare capacitatea lui Trump de a pune capat razboiului, in contextul in care acesta se confrunta cu presiuni tot mai mari din partea propriului partid pentru a-si concentra atentia asupra economiei inaintea alegerilor de la jumatatea mandatului. Preturile benzinei au crescut cu 25% de cand Statele Unite si Israelul au inceput sa bombardeze Iranul, fermierii se confrunta cu cresterea costurilor ingrasamintelor, iar numarul soldatilor americani morti este in crestere. Teheranul s-a dovedit rezistent in capacitatea sa de a ataca navele care incearca sa treaca prin Stramtoarea Ormuz, ceea ce face neclar daca o oprire unilaterala a razboiului de catre partea americana ar fi suficienta pentru a reduce preturile la energie. Provocari uriase pentru statele din Golf, aliate ale SUA Bombardamentul iranian a reprezentat, de asemenea, provocari uriase pentru natiunile din Golful Persic care au fost in mod traditional aliate ale SUA si gazduiesc baze militare americane. Trump continua sa afirme ca el, singur, controleaza ritmul luptelor. Razboiul se va termina "cand il voi simti, il voi simti in oasele mele", a declarat Trump vineri pentru Fox News Radio, spunand ca nu crede ca "va fi lung". El a adaugat: "Suntem mult inaintea termenului. Mult inainte." "Catastrofa strategica" Exista insa o mare diferenta intre ceea ce s-a putut realiza pe campul de lupta si capacitatea Washingtonului de a controla Iranul ca amenintare regionala, a declarat Suzanne Maloney, experta in relatiile SUA-Iran si vicepresedinte pentru politica externa la Brookings Institution. "Am avut un succes imens in atingerea unor obiective militare specifice, dar atata timp cat Iranul poate dicta data de incheiere a razboiului si totusi poate pastra o cale catre capacitatea de a produce arme nucleare, este o catastrofa strategica", a spus ea. Un risc pentru administratie este ca stimularea Teheranului in ceea ce priveste arsenalul sau nuclear s-ar fi putut schimba, sustinatorii de linie dura fiind acum mult mai determinati sa dezvoltare un dispozitiv nuclear brut, au declarat diplomati si analisti, pentru WaPo. Nu se stie daca Iranul poate accesa stocul de gaz de uraniu imbogatit. Se crede ca recipientele care contin gazul sunt ingropate sub daramaturi dupa bombardarea siturilor nucleare de catre SUA in iunie. De asemenea, este incert daca inginerii si oamenii de stiinta iranieni ar putea transforma acel gaz in material pentru o bomba, arata ziarul. Ce va face Mojtaba Khamenei, o alta necunoscuta Spre deosebire de fostul liderul suprem iranian Ali Khamenei, fiul si succesorul sau, Mojtaba Khamenei, ar putea avea calcule diferite. Sau s-ar putea sa nu detina autoritatea si puterea de a-i tine pe membrii mai extremisti ai sistemului de securitate iraniana in cazul in care acestia ar incerca sa instaleze o bomba. "Am starnit o stare de alarma si l-am facut si mai intransigent", a declarat Brian Katulis, cercetator senior la Institutul din Orientul Mijlociu. SUA, probleme cu Iranul, de la Jimmy Carter incoace Capacitatea Iranului de a reprezenta o amenintare la adresa securitatii globale a atras atentia fiecarui presedinte de la Jimmy Carter incoace. Atat republicanii, cat si democratii s-au confruntat cu intermediarii tarii, cu ambitiile sale nucleare si cu sponsorizarea terorismului in intreaga lume. Fostul presedinte Barack Obama a pariat ca o mare parte a mostenirii sale va fi un acord din 2015 care a impus controale stricte asupra programului nuclear al Teheranului. Trump rupt acel acord dupa ce a preluat mandatul in 2017, spunand ca este prea indulgent. La acea vreme, democratii au spus ca abandonarea pactului ar duce in cele din urma la un razboi cu Iranul, o acuzatie pe care aliatii lui Trump au negat-o. Intrebat vineri, la o conferinta de presa, despre stocul de combustibil nuclear al Iranului, secretarul Apararii, Pete Hegseth, a refuzat sa spuna daca fortele americane planuiau o incursiune terestra pentru a incerca sa obtina uraniul puternic imbogatit sau daca administratia Trump intentiona sa continue sa se bazeze pe diplomatie pentru a face fata amenintarii. "Presedintele si-a concentrat atentia asupra capacitatilor nucleare", a spus Hegseth. "Si voi spune ca avem o serie de optiuni, pana la si inclusiv decizia Iranului de a renunta la acestea, lucru pe care, bineinteles, l-am saluta. Nu au fost dispusi sa faca [asta] in negocieri. Nu as spune niciodata acestui grup sau lumii ce suntem dispusi sa facem sau cat de departe suntem dispusi sa mergem, dar cu siguranta avem optiuni." Efecte. Amenintarile teoretice au devenit reale: Stramtoarea Ormuz Dincolo de programul nuclear, atacul comun americano-israelian care a inceput pe 28 februarie, distrugand in acelasi timp o parte semnificativa a capacitatii militare a Iranului, a declansat o noua amenintare din partea Iranului, facand ca preocupari care pana de curand erau doar teoretice sa devina reale. Aceasta include atacuri asupra petrolierelor din Stramtoarea Hormuz, punctul de legatura dintre Iran si Oman, lat de 34 de kilometri, care inghesuie navele care vin si pleaca din natiuni bogate in petrol, precum Arabia Saudita, Irak, Kuweit si Emiratele Arabe Unite. Inainte de razboi, amenintarea "era strategica, se profila in fundal si era mereu prezenta", a spus Katulis. "Acum este mult mai iminent si persistent", a spus el. "E inca devreme, dar s-ar putea sa fi facut acest regim si mai imprevizibil si ar putea avea parte de atacuri rapide in orice moment in acea stramtoare." Casa Alba a declarat ca actiunile iraniane impotriva Stramtorii au facut intotdeauna parte din planificarea SUA pentru un atac asupra tarii. Acum insa, ca razboiul a inceput, Statele Unite s-au dovedit pana acum incapabile sa mentina calea navigabila deschisa. Comandamentul Central al SUA a declarat marti ca a efectuat atacuri impotriva navelor iraniene care plaseaza mine in apropierea stramtorii, o dovada a ingrijorarilor SUA. SUA, atrase in conflict din cauza crizei energetice. Puscasii marini pe Insula Kharg? Statele Unite par sa fie atrase tot mai mult in conflict din cauza situatiei energetice, relateaza Washington Post. Vineri, Trump a declarat ca armata americana a "distrus complet" fiecare tinta militara de pe insula Kharg, un punct cheie de tranzit energetic iranian. A doua zi, el a cerut Chinei, Frantei, Japoniei, Coreei de Sud, Marii Britanii si altor state sa trimita nave pentru a combate "constrangerea artificiala" a atacurilor Iranului asupra navelor din Stramtoarea Ormuz. A fost o schimbare notabila fata de sambata precedenta, cand le-a spus cu bucurie jurnalistilor de la bordul Air Force One ca a respins o oferta britanica de a trimite portavioane in regiune. Tot vineri, oficiali americani au declarat ca o unitate expeditionara a puscasilor marini va fi desfasurata din Japonia in Orientul Mijlociu, sporind puterea de foc din regiune. Unitatea include peste 2.200 de puscasi marini si este completata de peste 2.000 de membri suplimentari ai Marinei, raspanditi pe trei nave de razboi. Senatorul Lindsey Graham (republican din Carolina de Sud), un parlamentar cu pozitii agresive si confident al lui Trump, care a pledat ani de zile pentru schimbarea regimului in Iran, a sugerat ca puscasii marini ar putea ataca in curand insula Kharg - o trecere la o invazie terestra care ar reprezenta o escaladare majora a tensiunilor. "Cel care controleaza Insula Kharg controleaza destinul acestui razboi", a postat Graham pe X. "Semper Fi." Semper Fi este sloganul Puscasilor Marini. Nu a fost clar daca ultima desfasurare are vreo legatura cu Kharg. Puscasii marini sunt antrenati in debarcari amfibii, cucerirea insulelor si lansarea de artilerie cu rachete asupra adversarilor de pe mare. Desfasurarea a fost relatata pentru prima data de Wall Street Journal. Stramtoarea Ormuz a devenit punctul central al razboiului Liderii de rang inalt ai Pentagonului spun ca Stramtoarea este un punct central din ce in ce mai mare al eforturilor lor, dar au recunoscut tacit provocarea cu care se confrunta, in ciuda faptului ca au distrus o mare parte din marina iraniana. "Singurul lucru care interzice tranzitul in stramtoare in acest moment este atacul Iranului asupra navelor. Este deschis tranzitului, in cazul in care Iranul nu face acest lucru", a declarat Hegseth la conferinta de presa de vineri. Ar putea trece ceva timp pana cand armata americana va putea rezolva problema stramtorii, a declarat joi secretarul pentru Energie, Chris Wright, declarand pentru CNBC ca o operatiune ar putea fi gata pana la sfarsitul lunii. Pana atunci, Statele Unite si aliatii sai sunt obligati sa ia masuri extraordinare pentru a incerca sa reduca preturile petrolului . Cele 32 de tari membre ale Agentiei Internationale pentru Energie au anuntat miercuri ca intentioneaza sa elibereze 400 de milioane de barili de petrol din stocurile lor, inclusiv 172 de milioane de barili din Statele Unite. Suspendarea sanctiunilor impotriva Rusiei. Castiga Kremlinul Intr-un alt efort de a livra aprovizionari cu petrol pe pietele globale, administratia Trump a suspendat joi sanctiunile impotriva exporturilor de petrol rusesc , un regres pentru eforturile presedintelui de a pune capat razboiului din Ucraina. Decizia va aduce o castig neasteptat pentru vistieria Kremlinului si ii va oferi, eventual, mai multe resurse pentru a-si finanta lupta. Situatia ar putea deveni si mai dificila: obiectivele se schimba, punctul final se indeparteaza. Rezolvarea? Oricat de complicat ar putea fi sa se puna capat conflictului acum, situatia ar putea deveni si mai dificila daca Statele Unite ar fi atrase in unele dintre versiunile mai ambitioase ale obiectivelor lui Trump, inclusiv schimbarea regimului, a declarat Dan Shapiro, care a fost ambasadorul SUA in Israel in timpul mandatului lui Obama si este acum membru al Consiliului Atlantic. Trump ar putea gestiona unele dintre provocarile legate de stramtoare si uraniu fara a se implica intr-un conflict fara sfarsit cu Teheranul, a spus el. "Nu este clar daca Iranul ar accepta un armistitiu declarat unilateral", a spus el. "Daca nu o fac, desigur, SUA ar trebui sa raspunda, dar acest raspuns poate fi modelat intr-un mod care sa se indrepte spre o detensionare treptata si reciproca. Mi se pare o cale mai inteleapta decat acest set de obiective in continua schimbare si un punct final in continua indepartare, spre care altfel se pare ca suntem atrasi."