Cultura si divertisment

In satul Curciu, caruia sasii ii spun Kierts, iar maghiarii Koros, profesoara de limba germana si engleza Dana Crisan a devenit ghid pentru turistii care ajuns la Biserica Evanghelica, a carei constructie a durat 50 de ani. Ridicata incepand cu anul 1425, biserica avea hramul Sfantului Ioan Botezatorul pe vremea cand era de rit catolic, insa, dupa reforma lui Martin Luther, a devenit evanghelica si nu a mai purtat denumirea vreunui sfant protector. In fata bisericii, cu cheile in mana, profesoara Dana Crisan isi intampina vizitatorii. De 12 ani este omul bun la toate. "Am si masina de tuns iarba. Vara, tot la trei saptamani trebuie taiata", spune femeia in timp ce descuie poarta incintei. Rasaritul si apusul, anuntate de un clopot A devenit profesoara de limbi straine pentru copiii din sat in urma cu mai bine de 30 de ani, dupa ce ea insasi a invatat, in copilarie, saseasca vorbita in vecini. "Asa se invata cel mai repede, in strada, cu ceilalti copii. Sunt romanca, insa stiu saseasca la fel de bine ca orice sas. M-a ajutat sa invat mai usor germana si engleza". Este si ghid la Biserica Evanghelica: "Veneam foarte des aici inca din copilarie. Pe aceasta alee de acces, tinerii il asteptau pe preot: baietii pe o parte, fetele pe cealalta. Preotul intra in biserica pe usa din fata, iar credinciosii pe alta, din lateralul bisericii". Pentru satenii din Curciu, soarele are propriul sunet. "Avem un clopot turnat in 1536, care anunta rasaritul si apusul. In fiecare zi, clopotarul vine si trage acest clopot de doua ori, dimineata si seara. Orele difera in functie de anotimp, dupa cum se trezeste sau pleaca soarele la culcare", spune profesoara-ghid. Mai sunt inca doua clopote, fiecare cu rostul sau. "Cel mare este mai vechi decat biserica; probabil a fost adus de altundeva, pe el fiind gravat anul 1310. Il tragem cand se apropie furtuna. Cel mic, din 1572, este pentru inmormantari, cand se trage impreuna cu cel mare. Este singurul prilej cand bat doua clopote". WhatsApp-ul sasilor de odinioara Potrivit Consiliului Judetean Sibiu, sasii erau organizati in patru vecinatati, in functie de zona in care isi aveau casele. In urma lor au ramas patru lazi, toate cu documente, registre si unele obiecte cu rost bine stiut. "Acesta era WhatsApp-ul sasilor de odinioara", spune profesoara-ghid Dana Crisan. Este vorba de placute de vecinatate, confectionate din lemn, pe suprafata carora erau gravate diferite initiale. "Timp de sute de ani, sasii au folosit aceste placute pentru a comunica intre membrii comunitatii. Sistemul era simplu si eficient: liderul mergea la un membru, ii transmitea mesajul pentru ceilalti, cum ar fi convocarea pentru coasa sau saparea unei fundatii, si ii dadea placuta. Acesta o transmitea mai departe, impreuna cu mesajul. Astfel, mesajul si placuta ajungeau la toti membrii vecinatatii si nimeni nu putea spune ca nu a fost instiintat sau sa intrerupa firul comunicarii". Secretul din biserica Timp de cinci secole, biserica sasilor a pastrat un secret ascuns sub un strat gros de var, odata cu renuntarea la catolicism. "Este o fresca de mari dimensiuni care surprinde scene biblice importante, cum ar fi intrarea in Ierusalim, Cina cea de Taina sau Rugaciunea din gradina Ghetsimani. Interesant este faptul ca, in Cina cea de Taina, apare si sateanul care a platit lucrarea, infatisat ingenuncheat in fata lui Iisus. Includerea donatorului in fresca a fost felul in care i s-a multumit pentru generozitatea sa", povesteste Dana Crisan. Orga este inca functionala. "Aceasta era metoda prin care se transmitea aerul produs in burduf catre orga, pentru a putea canta. O persoana statea aici tot timpul cat se canta si trebuia sa actioneze aceasta pedala pentru a produce aer", spune Dana Crisan, apasand ritmic pe o grinda din lemn de care este agatat un bolovan pe post de contragreutate. Tuburile argintii prind viata si scot un sunet gutural. "Trebuie dusa la reconditionat". Turisti din toata lumea Recent, printr-un proiect finantat de Ministerul Culturii din Germania, casa clopotarului si capela, care in vechime a adapostit inclusiv un osuar, au devenit spatii de cazare. "Cei mai multi turisti vin din Germania, insa am avut chiar si din Shanghai. Nu demult a fost un grup de patru arhitecte chinezoaice care au venit special pentru bisericile fortificate sasesti si pentru Transfagarasan. Am fost uimita sa constat cat de multe stiau despre tara noastra". Dana Crisan se considera un om norocos: "Am avut sansa sa cresc intre sasi, sa invat ce inseamna buna randuiala in familie si comunitate. Ii admiram pentru dansurile de sub teiul inalt din curtea casei parohiale, pentru Carnaval sau Sarbatoarea coroanei. Se ajutau, nimeni nu ramanea pe dinafara. Imi amintesc si de punguta de Anul Nou, cu dulciuri si fructe, pe care sasii o daruiau copiilor din vecini, indiferent daca erau sasi sau romani".