Banci si asigurari

Repriza de crestere incetinita a preturilor (de dezinflatie deci!) de dupa socul inflationist din mai-septembrie anul trecut a fost scurta. Din octombrie pana in februarie. Comunicatul Statisticii publicat imediat dupa Paste a venit cu detalii precise despre schimbarea de ritm din martie. Avem acum informatii exacte despre imprejurarile in care inflatia a luat locul dezinflatiei.

Saptamana trecuta a publicat si EUROSTAT datele din martie. Inflatia a revenit in 23 dintre cele 27 de tari din UE. Dupa ce in ianuarie si in februarie dezinflatia inca domina intregul tablou. Ce s-a intamplat in martie? Au intervenit schimbari radicale! Germania, in primul rand, dupa ce in februarie ocupase aliniamentul strategic de 2,0 la suta, luna trecuta a virat brusc la 2,8 la suta. Salturi mari au facut si Irlanda, de la 2,5 la 3,6, Spania de la 2,5 la 3,4, Polonia de la 2,5 la 3,2, Luxemburg de la 1,8 la 3,8. In aceasta grupa se incadreaza si Romania, care inregistrase incetiniri ale cresterii preturilor in ianuarie si februarie, dar a urcat brusc la 9,0 la suta in martie.

CE VA URMA?

Stim bunaoara, din analiza datelor existente, ca schimbarea de viteza din martie ar putea sa aiba in Romania un efect de numai cateva luni. Si mai stim, potrivit prognozei din februarie a Bancii Nationale, ca rata anuala a inflatiei va intra intr-un proces de reducere treptata a ritmului de crestere. Va cobori, pana la sfarsitul anului curent, la 3,9 la suta. De la 9,9 la suta. Urmand ca in primul trimestru al anului viitor sa faca jonctiunea - pe aliniamentul de 3,5 la suta - cu limita de sus a coridorului strategic de tintire.

Ce garantie avem ca miscarea preturilor, aflata acum intr-un avant in care se resimte si influenta socului energetic global, se va inscrie pe traiectoriile acestor anticipatii? Datele certe desigur, cele de pana in februarie, in baza carora au fost calculate prognozele! Pentru ca, in niciun caz, BNR nu va abdica de la principiul de a face prognoze calculand exclusiv date sigure. Iata motivele pentru care prognozele BNR nu iau in calcul evenimente cum sunt cele din Orientul Mijlociu din aceasta primavara, care continua sa se produca sub zodia neprevazutului.

Este normal, de altfel, ca o banca centrala sa nu-si proiecteze registrul inflatiei in functie de viteza schimbarilor induse de conjuncturi cum sunt cele din Golf. Dar pe care le va lua negresit in calcul daca vor deveni certitudini. Nu insa acum, in imprejurari in care pretul barilului de petrol este volatil, cu referinte intre 83 si 95 de dolari, dupa ce in urma cu mai putin de 15 zile urcase la 140 si ameninta sa urce pana la 200 de dolari. Mai mult, tocmai pentru a avea siguranta deplina ca nu va gresi, BNR isi pastreaza rezerva reactualizarii periodice a anticipatiilor din prognoza comunicata in februarie.

Repet obsesiv: prin lege, Banca Nationala a Romaniei are ca obiectiv fundamental asigurarea si mentinerea stabilitatii preturilor de consum. Si mai are un set complet de atributii, cap de lista fiind elaborarea si aplicarea politicii monetare, prin indeplinirea carora isi asigura buna functionare. Toate aceste prevederi alcatuiesc un complex de directive in care sunt cuprinse dreptul si totodata obligatia bancii centrale de a calcula si de a publica prognoze ale miscarii preturilor. Prognoze corecte, desigur! Si tocmai pentru a garanta corectitudinea prognozelor Banca Nationala actualizeaza calculele din februarie in alte trei editii ale raportului asupra inflatiei. Asa a facut in fiecare an, asa va face si in acest an.

COTITURA DIN 2005

Calcularea prognozelor este cuplata, in toata complexitatea pe care i-o impune legea, cu stabilitatea preturilor. De fapt, cu tintirea inflatiei strategie adoptata de Fed, de BCE si de numeroase alte banci centrale din lume - la care BNR a aderat in 2005. A aderat in conditiile in care nu mai erau pericolele din anii 1990-1993 sau din 1997, de a ne confrunta cu cicluri inflationiste cu trei cifre ale cresterii preturilor. Si in conditiile in care, incepand din 2004, scapaseram si de inflatia cu doua cifre. Nu scapaseram insa de climatul inflationist persistent, ce incomoda cresterea economica si dezvoltarea durabila, fapt care a determinat initial tintirea inflatiei la 7,00 la suta, nivel caruia i s-a adaugat apoi o jumatate de punct procentual. In imprejurarile specifice acelui moment, dominate de numeroase dezechilibre economice, fapt ce intretinea persistenta rocadelor mari inflatie-dezinflatie si dezinflatie-inflatie, tinta ce i s-a potrivit Romaniei a fost 7,50 la suta plus/minus un punct procentual.

De la acest nivel, in timp ce inflatia a pierdut altitudine, iar climatul inflationist si-a pierdut din suflu, tinta de inflatie a fost coborata treptat pana la nivelul de azi, de 2,50 la suta plus/minus un punct procentual. Am fost deseori intrebat, de-a lungul multor ani, de ce nu a fost coborata pana la 2,0 la suta, cat este tinta BCE sau cea stabilita de Fed? Inainte de debutul actualului ciclu inflationist, in ianuarie 2021, intrebarea avea relevanta. Mai ales in 2020, cand am fost unica tara din Uniunea Europeana care a incheiat anul cu o rata anualizata a inflatiei de 2,06 la suta, avea deplina relevanta. Mai cu seama ca atunci exista si un raspuns oficial. Acela ca tendinta fireasca era ca tinta de inflatie sa-si continue coborarea pana la linia stabilita de BCE, de 2,0 %.

Acum, dupa cinci ani si aproape patru luni de cand ne confruntam cu actualul ciclu inflationist, intrebarea si-a pierdut relevanta. Din cel putin doua motive. Cel mai important motiv fiind evidenta statisticilor Eurostat. Nicio tara din cele 27 ale Uniunii Europene nu a reusit, din 2021 pana azi, sa mentina inflatia pe linia de tintire de 2,0%... mai mult de doua-trei luni. Al doilea motiv, chiar daca e subiectiv, revendica explicatii. S-au inmultit vocile, in tot mai multe tari din UE, care sustin ca tinta de 2,0 e situata prea jos. Pana unde ar putea sa urce? Mai sus - un 3,0% - de exemplu, este o propunere solid argumentata de laureatii Nobel Paul Samuelson si William Nordhaus.

DRUMUL PANA LA TINTA E... CU HARTOAPE

Stabilitatea preturilor, indiferent de tinta ce va fi aleasa, daca va fi aleasa o alta tinta, constituie cel mai bun activ pe care bancile centrale din toata lumea sunt datoare sa-l asigure tarilor in serviciul carora functioneaza. Un activ reprezentativ pentru acea stare de echilibru in care oamenii sa nu plateasca de-a lungul unui an mai mult decat ar fi normal ca bunurile si serviciile de consum sa se scumpeasca. Cu 2,0, cu 2,5, cu 3,0 la suta ori cu cat se va hotari... daca va exista o masa critica in favoarea schimbarii tintei! Mai ales ca Banca Centrala Europeana isi apara tinta. Dupa ce, un timp, a mizat pe "aproximativ 2,0 la suta", a trecut la fix 2,0 la suta, nici mai mult, nici mai putin !

Pe ce mizeaza BNR in stradania de a conduce miscarea preturilor catre linia strategica de tintire? Intai si intai, pe faptul ca dobanda de politica monetara este acum atat cat trebui sa fie! Nici mai sus si nici mai jos decat rata optima de 6,50 la suta. Deciziile CA al BNR din vara lui 2024 si pana azi, de a mentine atat de mult timp nemodificat nivelul dobanzii-cheie, au avut la baza motivatii intemeiate. Cum motivatii intemeiate au avut si deciziile din iulie si august 2024 de a reduce de doua ori dobanda de politica monetara. Atunci, in vara lui 2024, orizontul arata altfel. O dezinflatie de cursa lunga, care rezistase mai mult de un an si jumatate, a avut o contributie robusta la reducerea de peste trei ori a ratei anualizate a cresterii preturilor.

Cele cinci luni de accelerare a inflatiei, din mai pana in septembrie anul trecut, au produs schimbari dramatice in dinamica preturilor, pe care le resimtim si acum. Pentru ca marile cresteri de preturi au avut loc... in 2025. Atunci s-au produs si tot atunci inflatia a facut explozie. Acum, in 2026, cresterea preturilor doar continua sa incarce cu presiuni inflationiste ratele anualizate. Cele calculate pe 12 luni. Fapt ce face ca ponderea cea mai mare in structura inflatiei actuale s-o aiba rezultatele socului din mai-septembrie 2025. Cu cauzele lui globale. Si cu amprente de nuante locale. Incepand cu datoria publica mare, excesiva si deci impovaratoare, pentru ca nu-i totuna daca o platim din excedente bugetare sau din deficite sanctionate.

A fost nevoie de masuri unice de-a lungul anului trecut pentru a scapa de o degradare grea. Pentru ca deficitul nostru public e inflationist. Riscul energetic si cel geopolitic sunt inflationiste. Alimentele sunt capricioase: cand se ieftinesc brusc, cand se scumpesc brusc. Iar serviciile, care au pus paie pe foc in timpul socului din mai-septembrie anul trecut, tind acum sa-i puna piedici dezinflatiei. Sau, cel putin, acesta este mesajul intoarcerii inflatiei in martie.

Exista insa si un revers. Cele mai mari valuri care anul trecut au provocat cele mai mari cresteri de preturi se vor retrage in 2026. Li se va incheia stagiul de un an in ratele anualizate. In mai, pe fondul tensiunilor electorale, s-a produs un prim soc inflationist. In iulie, cand a expirat schema de plafonare a pretului la energie electrica, a fost al doilea soc. Iar in august, cand au fost majorate cotele TVA si ale accizelor, a intervenit al treilea soc. In numai cinci luni, din mai pana in septembrie, rata anualizata a preturilor s-a dublat. Potrivit regulilor statisticii, in mai, in august si in septembrie, vom scapa pe rand de aceste trei incarcaturi infiltrate in structura ratelor anualizate. Ceea ce inseamna ca efectele lor nu vor mai impovara ratele anualizate incepand din mai 2026.

Acum insa, cand in Romania se intoarce inflatia, recapitulam o lectie dura invatata deodata cu celelalte 26 de state din Uniunea Europeana. Si anume ca, pe masura ce ne apropiem de linia strategica de sosire, de sfarsitul ciclului inflationist deci, inaintarea catre tintele stabilite e tot mai grea. Nicio tara din acest arc nu a declarat inca - si nici nu e pregatita s-o faca in cursul acestui an - ca a castigat confruntarea cu inflatia!