Opinii

In anii '90 si apoi dupa 2000, milioane de romani au plecat din tara in cautarea unui trai mai bun, in cautarea unui salariu mai bun, in cautarea unui job mai bun, avand in vedere ca in Romania economia s-a prabusit dupa anii '90, cand a fost primul val de plecari, iar criza din 2008-2009 a dus la al doilea val.

Multi dintre cei care au plecat erau foarte buni din punct de vedere profesional, dar nu si-au mai gasit de lucru in acelasi domeniu, pe aceeasi pozitie si poate nici cu acelasi salariu.

Multa lume discuta despre reconversie profesionala atunci cand se schimba economia, cand se schimba industriile, cand esti dat afara, cand incep restructurarile.

In anii '90 nu exista vreo discutie legata de varsta celor care trebuiau sa plece, care trebuia sa fie restructurati, pentru ca piata muncii nu era atat de sofisticata ca astazi. Atunci mai degraba plecau cei mai tineri si cei care erau aproape de pensie si care puteau sa iasa la pensie mai rapid.

Acum, in noua economie, primii care pleaca sunt ei mai in varsta, cei care trec de 50 de ani, cei care asimileaza mai greu schimbarile de peste noapte din companie. La 50 de ani - si peste - ai rutina ta, ai experienta ta si nu prea accepti alte pareri, mai ales cele care vin de la oameni tineri, fara niciun fel de experienta, fara scoala. Dar, in capitalismul de astazi, companiile prefera oameni tineri, din noile generatii, care se pot adapta mult mai repede schimbarilor care apar.

Pentru cei de peste 50-55 de ani, bazinul de joburi se reduce extraordinar, chiar daca au o experienta foarte mare. In declaratii, in retorica, toti vor sa angajeze oameni cu experienta, dar daca se poate sa aiba 25 de ani, cu experienta de 57 de ani. Iar restructurarile se intampla si in functie de pachetele salariale.

Nu prea exista reconversie profesionala pentru cei peste 50-55 de ani; este foarte greu de asmiliat o schimbare, indiferent care ar fi ea, este extrem de greu sa intelegi joburile care apar astazi si care necesita abilitati digitale extraordinare.

Din ce in ce mai multi executivi de top de la noi realizeaza cu stupefactie ca odata ce si-au pierdut jobul, bine platit, le este foarte greu sa gaseasca ceva cat de cat similar. Pozitiile bune sun ocupate deja, nimeni nu vrea sa paraseasca un job de buna voie, din motive altruiste - ca sa-i faca loc altuia.

Experienta este buna doar atunci cand se analizeaza un CV, pentru ca in realitate cele mai multe dintre companii nu prea vor sa angajeze oameni cu experienta, decat in cazuri superspecializate. Este o problema de cost, dar si o problema de politica interna.

Niciun director tanar, de 35-40 de ani, nu vrea sa se confrunte cu cineva care are 57 de ani si o experienta mult mai ampla decat o are el. Asa ca prefera sa angajeze pe cineva care are 30-35 de ani.

Nu exista reconversie profesionala de la o anumita varsta incolo.

Nu exista ca tu, inginer auto, 60 de ani, sa te reconvertesti profesional in chelner (s-ar putea ca in restaurante chelnerii sa castige chiar mai bine decat inginerii), ospatar, curier, lucrator comercial care aranjeaza marfa pe raft sau paznic.

Odata ce AI castiga teren, nu numai in sectorul IT ci si in industria auto, de constructii, logistica etc., se vor pierde multe joburi unde erau oameni cu experienta, supra si super bine calificati, care aveau salarii bune in Romania.

Automatizarea si digitalizarea se intampla si impune restructurari intr-un mod continuu. Azi un job, maine inca doua pozitii, peste o luna inca zece pozitii. Si asa pot sa dispara, fara un scandal mare, 10% din forta de munca a unei companii chiar medii.

Daca economia nu se relanseaza, daca nu revine cresterea economica, daca nu revin investitiile care sa necesite noi anunturi de angajare si cautarea de noi oameni, mai tineri sau mai putini tineri, vom incepe sa avem probleme. Nu va exista piata de munca, joburi pentru cei peste 50 de ani care au o experienta, care pornesc de la un nivel salarial mai ridicat, nu de la salariul minim pe economie. Iar acestia vor deveni din ce in ce mai frustrati si nervosi, asa cum au fost romanii care au plecat in anii '90 si dupa criza din 2008 din tara, si care acum sunt extrem de nervosi pe Romania, pe viata, pe lumea din jurul lor.

Nu este deloc usor sa te confrunti cu o reconversie profesionala, nu te mai tine mintea peste 55 de ani, iar uman, orice idee venita din partea unui director mult mai tanar este respinsa imediat.

Daca ne uitam pe sondajele sociale, vom vedea ca cei peste 50-55 de ani incep sa-si schimbe optiunile politice si sa-si indrepte atentia catre cei care vin cu o anumita retorica, chiar impotiva companiilor, a multinationalelor, a bancilor.

Cand cineva care a lucrat intr-o banca este pus pe liber si are peste 50 de ani si apoi nu-si gaseste ceva similar, da vina pe banca, pe banci, pe corporatii, pe noile trenduri - digitalizarea, pentru tot ceea ce i se intampla.

Bineinteles ca economia are in orice moment posturi disponibile, dar pozitiile cautate sunt de un nivel inferior atat din punct de vedere profesional, cat si salarial. Nu prea iti convine sa pleci ca subinginer din industria auto si sa faci Uber, Bolt sau Glovo.

Chiar si in industria IT, celor care poate au spre 60 de ani le este destul de greu sa-si gaseasca ceva similar daca sunt pusi pe liber si le este destul de greu sa se reconverteasca in constructii.

Vom vedea din ce in ce mai mult cum anumite optiuni politice si sociale incep sa se schimbe, vom vedea cum o anumita retorica populista va castiga teren captand o anumita nemultumire care va fi din ce in ce mai prezenta.

Aceasta opinie a aparut prima data pe Business Magazin.