Opinii

In destinul Romaniei a fost inregistrata o coincidenta, fie stranie, fie amuzanta, fie fatidica:

A fost anul 2007,

anul in care in Romania a fost pusa in functiune Unitatea #2 la CNE Cernavoda , atingindu-se "virful" istoric al activitatii in industria nucleara romaneasca , inceputa la mijlocul anilor 60; anul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana

Acest an 2007, marcheaza deopotriva:

inceputul procesului de integrare a Romaniei in UE (care, nici azi nu e complet finalizat) inceputul procesului de dezintegrare a industriei nucleare romanesti (inca "nefinalizat")

Care a fost filmul evenimentelor trecute ?

In entuziasmul debordant al aderarii la UE, ne-am insusit rapid mentalitatea "liberalismului european" (retragerea statului din economie) si doar reamintesc ideile de baza care se vehiculau in spatiul politic, guvernamental, institutional si in media la acea vreme: "mostenirea" proiectului de tip "ceausist" din anii 70-80, riscurile tehnologiei CANDU, tehnologie "invechita", conceptie megalomana comunista, depasita, etc. etc. in care inclusiv ONG-urile de mediu, au jucat un rol principal in aceasta retorica (ex. GreenPeace). Culmea este ca astfel de etichete, pur si simplu idioate, sunt folosite si astazi, 2026, la proiecte mari de infrastructura energetica (cel mai elocvent exemplu este proiectul CHEAP Tarnita-Lapustesti - neinceput macar nici astazi).

Procesul de dezintegrare a industriei nucleare romanesti a fost favorizat de mai multi factori:

influenta factorilor negativi de mai sus scaderea consumului de electricitate al Romaniei (asociat dezindustrializarii) a creat un spatiu de confort energetic tuturor guvernelor ulterioare si falsa impresie de "hub energetic", (dar, un confort "mostenit" tocmai din trecut) care au adoptat entuziast diverse politici "green", lasind deoparte energia nucleara, ca resursa principala; politica generala in acest context fiind de "lasa ca merge si asa"; inghitirea pe nemestecate de toate guvernele, fara a cricni ceva, a diverselor "politici UE" in "free market-ul" pietei europene a electricitatii, competitii, si mai ales politica excesiva a unui "Green Deal EU", care astazi este recunoscut drept gresit, etc, astfel incit, in ultimii 30 de ani, ne-am conformat total la aceste politici, am "restructurat" sectorul (adica l-am spart) ca sa avem competitie mai buna si am lasat toate companiile, institutiile, institutele de cercetari, proiectare, de pe orizontala industriei nucleare , etc. "sa concureze pe piata libera" (adica de izbeliste), considerind industria nucleara drept "fara viitor", si neglijind total active, experienta, expertiza si simplul fapt ca aveam deja 2 reactori nucleari in functiune ! aceste politici, au dus in mod evident, la rezultatul final, de a face centralele nucleare nefinantabile (fara un "ajutor de stat" substantial) , conjugat cu faptul ca oricum, ele sunt costisitoare. Ne-am indatorat cu imprumuturi uriase doar pentru sustinerea consumului. Aceste aspecte au mai fost discutate in spatiul public si chiar prin unele incercari de "strategii energetice", dar, niciodata in mod serios, cu cifre concrete atasate

Urmarea a fost ca, in urma "eficientizarii" activitatii sectorului energetic, spargerii lui si trecerii tuturor activitatilor pe baza "eficientei economice", au inceput sa dispara, incet incet, institute de cercetare, specializate, instalatii de cercetare pilot, capacitati de fabricatie componente nucleare si, cel mai important: specialisti din care multi au plecat peste mari si tari, concepte de management macro specific al domeniului nuclear si nu in ultimul rind, scolile care sa formeze generatiile viitoare necesare domeniului. (nu mai vad azi cine sunt marii experti atomisti romani pe care sa-i ascultam cu incredere stiind statura lor morala, tehnico-stiintifica sau academica- stie cineva pe cineva ?, comparativ cu CV-urile managementului SNN si a CA corespondent de astazi).

Cum suntem azi, dupa 20 de ani de la "virful" energiei nucleare in Romania din 2007 ?

Suntem speriati , cei care stiu si inteleg energia nucleara si dezorientati ceilalti !

Unitatea #1 a ajuns la 30 de ani de functionare din 1996, cind am declarat cu mindrie ca cei 700 MW produceau cca 9% din consumul de energie al Romaniei ( www.rador.ro ) si, intre noi fie vorba, si astazi, tot pe acolo produce, ceea ce demonstreaza elocvent "progresul" industrial si al sistemului energetic al Romaniei; asta si explica oarecum si dezinteresul fata de U-3-4. Am inceput sa lucram la procesul de extindere durata de viata a U #1 (si apoi #2), desi in Romania s-au facut "extinderi durata de viata" la grupuri energetice (nu la nucleare), dar totusi, n-am vazut sau auzit nici un nume cunoscut de manageri specialisti in astfel de activitati; crede cineva ca turbogeneratoarele de 700 MW de la Cernavoda vor fi inlocuite ? NU !... ele vor fi inspectate, evaluate si reconditionate pentru functionarea a inca 30 de ani , asa cum s-a mai facut in trecut, in Romania, de catre ingineri romani, contra "viziunii ametite" a unor politicieni romani (ex. Virgil Popescu - cazul Mintia) care au vindut sau dat la fier vechi, grupuri de 200 MW perfect functionabile inca 20 de ani minim (ar trebui sa-l punem inapoi in functie sa vinda cei 700 MW ai U#1)...nu mai vorbesc de alte grupuri, pe lignit de exemplu, pe care azi le inchidem in mod inconstient, in loc sa le verificam si sa facem "repowering" cu ce ramine mai bun. Acesta este nivelul extrem de scazut, de management macro si expertiza actuala in Romania, fenomen foarte costisitor si ceea ce inseamna si o mare vulnerabilitate. Insa, ce facem in actualul context energetic mondial si al penuriei de capacitati din SEN , cum sa facem si ce sa facem cu reabilitarile Unitatilor 1 & 2 si apoi Unitatile 3 & 4 ? la care se adauga in final, situatia dificila financiar a Romaniei (datorii externe imense), si o capacitate de indatorare cvasi-inexistenta...adica capacitate de garantare limitata.

Starea generala actuala a energiei in Romania

As incepe cu stadiul actual critic, conturat de situatia geopolitica mondiala, situatia critica a Sistemului Energetic National si nu ma feresc sa o calific drept critica ( trebuie sa scoatem din functiune 1300 MW centrale pe carbuni in Iunie a.c., conform Guvernului - disperat ca pierdem banii din PNRR - uitind ca urmeaza retragerea din exploatare a U #1 Cernavoda pentru "retubare", deci, vor disparea cca.2000 MW dintr-un sistem care si asa era deficitar cu vreo 1500 MW si care vor crea pagube cu mult mai mari decit PNRR-ul "salvator" !). Guvernul pare mai degraba interesat de incasarea banilor decit de eficienta cheltuirii lor.

Ca o paranteza: Cred ca problema inchiderii centralelor pe carbuni ar fi cel mai bine gestionata de USR-prin intermediul vajnicului sau presedinte Dominic Fritz, fost un nu mai putin vajnic Primar al Timisoarei- capitala culturala a UE - care striga ca din gura de sarpe prin 2022-2023 "ca n-are caldura in scoli si spitale", ca sa-i dea Guvernul-PSD 20 de mil. EUR sa platesca emisiile de CO2 ale centralei lui pe carbuni-Colterm, care trebuia sa incalzeasca orasul. Partea ce mai relevanta pentru "expertiza" macroeconomica a d- lui Fritz este faptul ca a avut (spre surprinderea lui cred, in 2023), aprobarea unui intreg Consiliu al Primariei (caz destul de rar) a unui proiect (si oferte !) de decarbonizare si eficientizare a energiei in Timisoara - capitala culturala a UE- , care a ramas prin sertarele dlui Fritz- azi Presedinte USR, pina in ziua de azi. Daca dl. Fritz n-a fost in stare sa faca asta "in orasul lui", cum isi poate imagina cineva ca va fi in stare sa faca ceva la nivelul macroeconomic al Romaniei !?

Revenind - Se vehiculeaza ca s-ar face un nou "studiu de adecvanta" in SEN in perspectiva inchiderii celor 2000 MW. . ACUM ?, pina acum ce-am facut, ca toate astea erau arhi-cunoscute demult ! (DECI, ELOCVENT- LIPSA ORICAREI PLANIFICARI din partea Statului/Ministerului Energiei !...alaturi de existenta a cca 14,000 MW Autorizatii de Racordare emise de ANRE/Transelectrica inutile)

Sa vedem cum a performat Nuclearelectrica in ultimii 30 de ani, conform obiectului sau de activitate si ce perioade critice urmeaza

Cine este Nuclearelectrica ?

In urma vidului managerial macroeconomic al industriei energetice romanesti si infrastructurii pe orizontala a aceleiasi industrii, actual, SN Nuclearelectrica SA si-a auto-delegat "rolul de conducator" si decident al politicii si industriei nucleare din Romania.

In realitate este (sau ar trebui sa fie) doar o centrala electrica, ca oricare alta , care are in obiectul sau de activitate productia de energie electrica si "managementul propriilor asset-uri". ATIT SI NIMIC MAI MULT , si asa si trebuie sa fie !. In alte sisteme energetice (inclusiv in Romania in trecut), nu este (era), decit un departament sau serviciu dintr-o companie de utilitati.

Insa, in Romania actuala, Nuclearelectrica, este un SA in sistemul de "economie de piata", "face business" semnind diverse contracte interne si internationale (nu de livrare energie electrica !), tine loc de CSEN (Comitetul de Stat pentru Energie Nucleara), decide politici nucleare, introduce noi filiere nucleare, face cercetare aplicativa, JV de capul ei cu "investitori" straini, s.a.m.d

Securitatea tehnica si financiara

Din punct de vedere tehnic, securitatea a fost la niveluri standard, foarte bune, datorita tehnologiei

Din punct de vedere financiar (caci si asta se incadreaza la rubrica Securitate) , ceea ce nu s-a prea auzit sunt mai multe aspecte :

- provizioanele (care pot fi create in multe feluri ) pentru :

Dezafectare (decommissioning), sau, Extinderea duratei de viata (life extension)

Aceste provizioane sunt recomandate si de IAEA si sunt o practica uzuala (in unele locuri legiferata) prin care centrala nucleara isi constituie fonduri financiare lichide, disponibile imediat in cazuri de accidente nucleare, dezafectare, extinderea duratei de viata, etc..

Astfel de provizioane, mai ales in conditiile de astazi, ar fi trebuit sa fie o "plapuma" de siguranta-securitate, un mijloc de autosustinere a " nuclear life cycle".

Pina in prezent, Statul (actionar majoritar) "a drenat" cam tot profitul net dupa impozitare (iar Nuclearelectrica a fost "partas" la asta), iar in momentul de fata, Nuclearelectrica este lipsita de fonduri proprii semnificative pentru dezvoltare / reabilitare.

Oare este legitima intrebarea ca acest fapt constituie o vulnerabilitate a securitatii nucleare d.p.d.v financiar atit a companiei cit si a Statului insusi ?.

Nu am vazut nici cea mai mica prevedere/contributie din partea U-1-2 care sa "contribuie" financiar, nu numai la propria extindere de viata, ci si la continuarea investitiilor in U-3-4, in cazul utopic ca s-ar fi gindit cineva acum 15-20 de ani la asa ceva.

Din toate punctele de vedere (tehnic, financiar si logic), prioritatile sunt (sau ar trebui sa fie), "inchiderea ciclului combustibil nuclear in Romania", intr-o gindire pe 50 - 60 de ani, in ordinea logica si naturala de mai jos:

Cam acelasi lucru mai spun si altii aici

"Calciiul lui Ahile" - Finantarea extinderii duratei de viata U#1 & 2

Aceste proiecte trebuie facute, nu numai pentru utilitatea vitala in SEN , dar mai ales pentru viitorul intregului Program Nuclear al Romaniei.

Insa, cum costul estimat al U#1 este de cca . 3,8 miliarde EUR , apare evident ca finantarea constituie o problema in conditiile in care Nuclearelectrica nu dispune de fonduri proprii suficiente si nici de o capacitate de indatorare semnificativa. Asta se poate intelege uitindu-ne pe Bilanturile ultime ale companiei (la anii 2023-2024 ), pentru ceea ce vrea sa faca in viitor, mai ales dupa "retragerea din exploatare a U #1 pentru timp de minim 3-4 ani . A finanta acest proiect, numai din credite comerciale (cu garantia statului) si fonduri tip "ajutor de stat" de la UE (grant) si statul roman, pare o problema foarte dificila.

Acelasi lucru si pentru U#2, cind ii va veni rindul, cu rezerva ne-escaladarii costurilor.

SURSA FINANCIARA # 1 (LIPSA)

Din documentele financiare (publice) ale SNN, prezentate si unor posibili investitori, rezulta ca in sistemul de contabilitate al SNN lipsesc provizioane pentru dezafectare sau reabilitare (decomissioning & life extension), specifice unui ciclu de viata al unei unitati nucleare. Ceea ce s-a observat insa, sunt doar plati sub forma de Taxe (Contributions) : "ANDR contribution for decommissioning (0.6 EUR/MWh) and for permanent storage of radioactive waste (1.4 EUR/MWh)...", care ar urma sa fie dublate in 2026.

Dupa parerea subsemnatului, a fost si este responsabilitatea totala a managementului SNN de a cere in mod expres si chiar impune Guvernului si Ministerului de Finante, creerea de provizioane (ceea ce e cu totul altceva decit taxare ) pentru unitatile nucleare in mod specific pentru "life extension". Mecanismul nu e deloc nou si e foarte utilizat (chiar impus), de ex. de BNR bancilor comerciale, si exista si in Codul Fiscal. Tot asa, un CSEN (Comitetul de Stat pentru Energie Nucleara, de exemplu), ar fi trebuit sa impuna provizioane, peste capul Ministerului de Finante !. Este o caracteristica specifica industriei nucleare, care o face deosebita de activitatile economice "normale" cu care este obisnuit Ministerul de Finante sau oricine altcineva.

I nclusiv recomandarile IAEA, arata ca:

"... it is highly recommended for nuclear plants to create segregated financial provisions to fund life extensions. Establishing dedicated funds, such as internal reserves or external trust accounts, ensures capital is available for major refurbishments, reducing financial risk and demonstrating long-term viability to regulators and investors..."

Analizind fugitiv si poate putin mai realist, rezultatele Scenariului optim 2.2 conceput de SNN pentru reabilitarea U #1 (optim, intre alte scenarii slabe , dar nu ideal si lipsit de riscuri), observam:

- Proiectul, asa cum este el definit, pe 30 de ani, nu este economic , intrucit: Project IRR : 5.3% NPV of Cash Flow @ 9,2% WACC (Weighted Average Cost of Capital): - 4,6 miliarde RON

( NA. WACC este costul capitalului necesar pentru conditiile Romaniei, cu un profil financiar apropiat de "junk", riscuri sistemice si perceptia pietei de capital asupra economiei si politicii locale )

In termeni de analiza financiara, acei (-4,6) miliarde RON, reprezinta asa numitul "funding gap" (sau pe limba noastra "o gaura financiara" ce trebuie acoperita de un ajutor de stat sau grant UE) care sa aduca proiectul la un minim economic acceptabil, pe durata a 30 de ani, si, foarte important (!), garantarea pretului energiei electrice livrate la care s-a calculat "funding gap", printr-un aranjament CfD (contract for Difference). (NA. personal, cred ca "funding gap" trece de 5 miliarde RO si il vom evalua pe baza datelor existente ). La cit ar trebui sa fie garantat pretul energiei, nu mai comentam.

Proiectul, in aceste conditii, devine economic, avind urmatorii KFI (Key Financial Indicators): Project IRR: 9.3% SNN Equity IRR: 9.3% NPV of Cash Flows at a 8% Weighted Average Cost of Capital: RON 1,913 million NPV of Cash Flows at a 9.2% Weighted Average Cost of Capital: RON 90 million (abia, abia)

Daca insa Nuclearelectrica (si Statul roman, daca ar fi fost responsabil), ar fi constituit provizioanele amintite si, in decurs de 30 de ani, din profiturile realizate, controlul costurilor mai strins, ar fi putut "stringe" cca 1,5 - 2 miliarde EUR, relativ usor si ar fi reusit sa organizeze finantarea reabilitarii U#1 mult mai usor. Iar dupa reabilitarea U#1, tot profitul realizat in urmatorii 10 ani, sa fie alocat exclusiv pentru pregatirea finantarii reabilitarii U#2...si tot asa, impreuna, sa asigure ceva si pentru U-3-4.

"ANDR contribution for decommissioning (0.6 EUR/MWh) and for permanent storage

of radioactive waste (1.4 EUR/MWh)", din rapoartele financiare ale SNN, iarasi, sunt 2 lucruri diferite:

Contributia , de fapt ar trebui sa fie provizion, se constituie ca fonduri necesare ca dupa dezafectarea activelor proprietarului , acesta sa poata pune pamint de flori pe locatie (aceste fonduri, trebuie sa le aibe proprietarul , nu sa i le dea statul, ca retur la "contributia" platita. Contributia (o putem numi Taxa) pentru stocare si deseuri radioactive, este corect si este ca si cum ar plati firma de salubrizarea Supercom, sa colecteze si sa proceseze deseurile (radioactive) In acestea de mai sus, se vede obiceiul prost la Statului de a colecta taxe "la gramada", (si nu pe conturi definite clar, usor de urmarit), ca sa poata cheltui ce vrea si cit vrea cind vrea.

Sa privim lucrurile din punct de vedere financiar, dar si moral:

- generatiile trecute au platit fundamental, pentru 2 unitati nucleare, "ceausiste" si invechite si au fost "predate" generatiei actuale, libere de orice "liabilities", datorii, etc.

- generatiile actuale "s-au jucat" timp de 30 de ani, de-a "piata libera", au acumulat beneficiile pe care le-au consumat in totalitate (bonusuri de "performanta"- ce performanta ? ca au pastrat in functiune instalatiile preluate, care, oricum asta scrie in fisa postului !...le-au facut sa produca dublu ?, s-au dat indemnizatii mari in CA, consilii supraveghere, consilieri, "participarea salariatilor la profit", s.a.m.d) , iar acum ce fac ?

- cer ajutor de stat acum pentru noi si garantii, ca sa se imprumute masiv ca "sa se joace" in continuare de-a piata libera, dar cu noi datorii pe care le vor plati generatiiile viitoare .

Din acest motiv, prin aceasta prisma evaluez ceea ce declara foarte sigur pe sine, Domnul Cosmin Ghita- Director Nuclearelectrica, cum ca Statul trebuie sa acorde sprijin financiar (ajutor) companiei.

De acord, dar CIT SI PENTRU CE ?

Citez din USDEA si IAEA

"... From an accounting point of view, the provision for the life extension (Long-Term Operation - LTO) of a nuclear power plant is not a single, universally fixed number. It is a recognized liability based on the estimated present value of future capital expenditures, major refurbishments, and maintenance upgrades needed to operate beyond the original license, usually for an additional 20 to 40 years.

Based on IAEA and industry data, here are the financial and accounting dimensions of life extension:

1. Typical Financial Cost of Life Extension

Cost Range: Life extension typically involves capital expenditure of US$30-40 per megawatt-hour (MWh) over a 20-year extension period. Investment Scope: Projects often include upgrading systems, structures, and components (SSCs) to meet modern safety standards. Example: Some operators report investing hundreds of millions to billions of dollars for refurbishment to extend lifetimes, such as an additional CHF 350m ($400m) for two Swiss reactors to operate into the 2030s.

Deci, principalul punct critica a SN si Guvernelor trecute este lipsa vreunei evaluari proprii SNN a ceea ce sume sa-si prevada pentru asigurarea propriului viitor , dar si al tarii,

SURSA FINANCIARA #2 (LIPSA)

Nu cunosc, (si poate nici nu e bine sa cunosc personal), dar, preocuparea de azi, pentru inchiderea ciclului combustibil PHWR in Romania, ar trebui sa fie o preocupare majora . Avem deja o unitate care a atins 30 de ani de viata si o alta care are cam 20 de ani de viata deja. Cum dupa 30 de ani +20 de ani de functionare, a celor 2 unitati nucleare, avind in vedere ca:

- 1 t combustibil PHWR cu Uraniu natural U-235 - 0,7%, a produs cca 44,000 MWh

- 1 t din acelasi combustibil a mai "produs" ceva - cca. 3-4 Kg Pu-239/t combustibil PHWR

- iar, cum 1 t Pu-239 (care intra intr-o geanta Samsonite cu care plecam in vacanta in Grecia, daca putem s-o caram "la bagaj de mina") are un potential energetic de cca 23.000 GWh (adica sa fiu mai precis: 23.000.000 MWh - adica energie primara cam jumatate din consumul actual energie electrica a Romaniei), atunci, imi apare justificata intrebarea (a mea dar si a IAEA):

Preocuparea de monetizare a produselor de procesare a "deseurilor" nucleare...care se pot constitui intr-un extrem de valoros "colateral" in orice structura de finantare (o fi fost pe agenda sau fisa postului managerilor SNN ?!, intrebare retorica ce o inchei cu observatia ca 1 g Pu-239 pentru aplicatii energetice costa cca. 4-5000 EUR/g... adica, 200 Kg ar fi cam 1 miliard EUR). Deci, asa, ca la o estimare generala, pare ca U-1, a "produs" cam 1 t Pu-239. Ce facem cu acest "asset"?

SURSA FINANCIARA #3 (LIPSA)

SNN vorbeste, prin gura CEO - dl.Cosmin Ghita, cu mare incredere cum ca SNN reduce emisiile de CO2 cu 5 mill. t CO2/an / grup nuclear

(citez din S.N. NUCLEARELECTRICA S.A. RAPORT ANUAL 2024 : "... Astfel, se evita eliberarea a aproximativ 5 milioane tone de CO2 /an /unitate...")

Aceste cifre spectaculoase, devin dubioase daca socotim ca 1 grup nuclear produce cca 5 mill. MWh/an, care inlocuiesc energia electrica din SEN care ar fi putut fi produsa - si care astazi are un factor de emisie de cca 0,280 tCO2/MWh; adica, mai corect pare numai 1,4 mill.t CO2/an, sau, daca vrem sa fim generosi, poate poate 2 mill. tCO2/an/unitate , fara sa mai extragem, emisiile proprii ale CNE, la un calcul a "amprentei proprii de CO2 a SNN")

Sa lasam deoparte aceste amanunte nesemnificative de marketing si sa formulam intrebarea:

A existat Preocuparea de monetizare a acestor cifre spectaculoase de reducere a emisiilor, pe agenda sau fisa postului sau atributiilor CEO si a CA al SNN ?

Pentru buna intelegere a ceea ce vreau sa spun, recomand consultarea acesteia de mai jos:

https://www.brucepower.com/green-financing-framework/

unde se pare ca aceasta mica centraluta nucleara canadiana, (se pare ca seamana cu Cernavoda - nu-mi dau seama ca nu ma pricep, dar stie mai bine SNN sa ne explice), reuseste sa mobilizeze ceva spre 1 miliard EUR pentru, guess what, - life extension !.

Intrucit subsemnatul fac parte mai demult dintr-un TWG (Teachnical Working Group) al unui organism de certificare GB (Green Bonds for power utilities), ma ofer deschis sa ajut SNN , (free of charge !, doar n-o sa ma pricopsesc eu acum pe seama SNN) , sa incerce sa-si monetizeze emisiile...asta doar daca n-or vrea consultanti canadieni sau brokeri care sa le ia "in advance" citeva milioane de EUR, "for project preparations".

In concluzie: sunt 3 mari surse potentiale de finantare, dar, poate gresesc, dar n-am auzit sa fi fost vreuna cercetata....dar SNN se repede repede sa ceara "ajutor de stat".

"Un munte Himalaya de urcat" - Investitiile in Unitatile 3 si 4

Problema aceasta necesita o analiza separata si distincta, intrucit:

- este si mai costisitoare (mai multe ajutoare de stat, daca sugestiile de mai sus nu functioneaza), mai complexa si de un impact energetic si mai mare;

- SNN evalueaza programul U-3-4 la cca 7 miliarde EUR, ceea ce pare nerealist, in conditiile in care "life extension" doar pentru U-1 este bugetat la 3,5 miliarde EUR, iar "economics-ul" este la limita.

- implica o foarte detaliata analiza a consecintelor implicarii capitalului strain/entitatilor straine in programul nuclear romanesc, implicit a ceea ce gindeste SNN cu constituire JV si "investitori privati", numai si numai din cauza impotentei de a gestiona singuri aceasta problema a U-3-4....adica, "sa vina investitorii cu bani" si "hai sa faceti".

- NRC (in SUA-Nuclear Regulatory Commission), restrictioneaza/controleaza foarte strict aceasta problema a investitorilor si capitalului privat strain in SUA. In Romania, s-ar putea sa ne trezim iarasi cu vreo firma din Iran (pardon, Irak), inregistrata prin British Cayman Islands, ca vine si ne finanteaza vreo 1400 MW nucleari, cu bani de nu prea stim de unde si poate tranzactioneaza ei Pu-239.

- Cred cu convingere ca SNN ar trebui sa-si faca o analiza proprie de Cash-flow si Long Term marginal costs of its nuclear program (e mai mult decit 4 unitati PHWR + FBR + SMR), in conjunctie cu "future electricity demand", sa inteleaga pe ce cale sa o ia. Ce face acum cu SMR, este o necunoscuta neevaluata, inclusiv politic. SMR este un ciclu care ne condamna la "ceva deschis" ca ciclu...prioritatile sunt altele.