Eveniment

In ultimii 16 ani, ungurii au trait sub "Orbanomics", modelul autointitulat "iliberal" instituit de premierul care conduce tara de multa vreme. Efectul sau principal a fost centralizarea puterii economice si a procesului de luare a deciziilor, concomitent cu subminarea institutiilor independente, scrie FT.

Modelul a fost un dezastru pentru Ungaria. A facut tara mult mai saraca decat ar fi fost altfel, preturile crescand mai mult decat in state comparabile, pe masura ce coruptia s-a raspandit, iar serviciile publice s-au deteriorat. Intre timp, elita aliniata guvernului s-a descurcat foarte bine, iar Ungaria lui Orban a devenit sinonima cu regresul democratic, asa cum a aratat limpede comentatorul Martin Wolf al Financial Times.

Acest lucru nu este surprinzator. Politicile economice populiste, fie ele de stanga sau de dreapta, tind sa provoace si mai multe daune, iar "Orbanomics" este un exemplu de manual de populism de dreapta cu caracteristici ungare.

Sub "Orbanomics", firmele internationale si cele asociate "opozitiei" sunt dezavantajate, iar pietele si licitatiile publice au devenit mult mai putin libere si echitabile. Ca si in cazul altor guverne populiste, institutiile independente - presa, banca centrala, justitia si universitatile - au fost subminate si cooptate.

Prima perioada a celui de-al doilea mandat al lui Orban, inceputa in 2010, a cunoscut o etapa de crestere economica stabila, asemanatoare unui val de zahar inaintea unui colaps inevitabil. Energia ieftina din Rusia, intrarile de capital strain si fondurile europene au secat curand si au "expus puternic slabiciunile structurale preexistente", potrivit Centrului pentru Studii Estice.

Economia Ungariei a ramas orientata in jurul activitatilor cu valoare adaugata redusa - in principal asamblarea de automobile germane - iar tara a facut putine eforturi pentru a urca pe lantul valoric. Cresterea productivitatii in Ungaria este cronic redusa, iar nivelurile investitiilor in educatie si cercetare-dezvoltare sunt mult sub media UE.

Restructurarea oligarhica a economiei nu a ajutat, desigur, slabind si mai mult fortele concurentiale si agravand subinvestitia. Rezultatul a fost stagnarea cresterii PIB.

Ungaria a inregistrat, de asemenea, cea mai mare inflatie cumulata dintre tarile UE din 2020 incoace. Per ansamblu, preturile au crescut cu 57% in aceasta perioada, aproape dublu fata de rata pentru blocul comunitar in ansamblu, de 28%.

Alegatorii urasc cu adevarat inflatia. Ca dovada, este suficient sa privim spre SUA, care s-au reorientat catre Trump, suspendat de doua ori, in mare parte din cauza cresterii rapide a preturilor. El este cel mai semnificativ exemplu din "cimitirul titularilor in functie" din 2024, dupa cum a formulat inspirat redactorul-sef de date John Burn-Murdoch.

Faptul ca Ungaria a devenit o exceptie in materie de inflatie se datoreaza politicii interne. Inaintea alegerilor din aprilie 2022, guvernul a introdus masuri suplimentare de stimulare economica, intr-o miscare pe care unii analisti au vazut-o drept o incercare de a "cumpara" voturi. A repetat aceeasi tactica si inaintea acestor alegeri, oferind pomeni electorale in valoare de 2,2% din PIB. Intre timp, plafoanele temporare de pret impuse de guvern s-au dovedit in mare masura ineficiente.

In linie cu manualul populist, guvernul a redus constant independenta bancii centrale, ceea ce a dus la o inflatie persistent mai ridicata in perioada premergatoare pandemiei de Covid-19 si invaziei pe scara larga a Rusiei in Ucraina. Rata anuala a inflatiei a depasit varful de 25%.

Mai mult, politicile menite sa stimuleze fertilitatea - piesa centrala in agenda nationalista a lui Orban, care include reduceri de taxe si imprumuturi fara dobanda si care se estimeaza ca costa aproximativ 5% din PIB - au esuat pana acum. Desi rata fertilitatii si-a revenit initial de la minimul din 2011 pana la aproximativ 1,6 nasteri per femeie, aceasta a coborat din nou la 1,3 in 2025. Este mult sub rata de inlocuire si sub nivelul unor tari vecine care nu au implementat masuri atat de costisitoare, precum Bulgaria si Slovacia.

Orice impact modest al acestor politici - laudate in mod repetat de populistii de dreapta din SUA si din alte parti - a fost anulat de consecintele negative ale modelului economic ungar. Cercetarile sugereaza ca inflatia ridicata si recesiunile, iar Ungaria a avut cateva din 2022 incoace, reduc natalitatea. Se poate sustine ca mediul macroeconomic favorabil de dupa 2012 a facut mai mult decat orice politica specifica pentru a creste rata fertilitatii in Ungaria.

Fertilitatea scazuta, combinata cu o pozitie ferm anti-imigratie, inseamna o populatie in scadere. Ungaria are cu 500.000 mai putini locuitori fata de 2011, ceea ce echivaleaza cu un declin de 4,5%.

Tara se confrunta, de asemenea, cu lipsuri de personal in sectoare-cheie precum sanatatea, intrucat mii de medici emigreaza in cautarea unor salarii mai bune. Si sectorul educatiei se confrunta cu deficit de personal.

Cu o crestere economica redusa si un deficit bugetar relativ ridicat, perspectivele de remediere a unora dintre aceste probleme sunt sumbre. Deficitul bugetar al Ungariei este acum aproximativ egal cu cheltuielile sale pentru politicile familiale, adica 5% din PIB, un nivel ridicat comparativ cu alte tari similare. Costurile sale de finantare a datoriei sunt cele mai mari din Europa, deoarece creditorii cer o "prima Orban".