Business international

In 1987, Forbes publica primul sau top global al miliardarilor, cu doar 140 de nume. In 2025, lista includea peste 3.000 de persoane, cu o avere cumulata de 16.000 de miliarde de dolari. Pentru comparatie, averea lui Elon Musk, considerat cel mai bogat om al lumii in aprilie 2025, era estimata la 342 de miliarde de dolari - mai mult decat totalul tuturor miliardarilor de pe lista originala, scrie Financial Times.

Cresterea averilor celor mai bogati a depasit mult ritmul de crestere economica globala. Intre 1987 si 2024, averea medie a topului 0,0001% al populatiei a crescut cu 7,1% pe an, comparativ cu doar 3,2% pentru adultul obisnuit, arata studiile profesorului Gabriel Zucman, de la Paris School of Economics si University of California, Berkeley.

"Prioritatea ar trebui sa fie sa facem ceva cu super-bogatii. Sunt cei mai bogati oameni de pe planeta si platesc cele mai mici taxe", afirma Zucman.

Insa taxarea averilor foarte mari se dovedeste dificila. Impozitele pe venit, contributiile sociale si taxele pe consum sunt principalele surse de venit pentru statele dezvoltate, dar acestea nu ating capitalul super-bogatilor, adesea investit in proprietati, actiuni sau afaceri. Cresterea impozitelor pe averi mari poate determina schimbari de comportament, limitand veniturile colectate, in timp ce taxarea clasei medii ridica probleme politice.

Istoria impozitelor pe avere ofera exemple elocvente: in anii '80, aproximativ jumatate din tarile OECD aplicau o taxa anuala pe averea neta a celor mai bogati cetateni. Astazi, in Europa, doar Spania, Norvegia si Elvetia mai mentin astfel de impozite - si ridica sume relativ mici. "Averea bogatasilor este din ce in ce mai mobila. Daca ii intrebi pe miliardari unde le este loialitatea - fata de tara lor sau fata de bani - majoritatea ar raspunde: fata de bani", explica Pascal Saint-Amans, fost sef al departamentului fiscal al OECD.

Unele state reduc taxarea pentru a atrage bogati, cum ar fi Emiratele Arabe Unite si Italia, in timp ce altele, precum Franta, analizeaza introducerea unor taxe globale pe averea ultra-bogatilor. Zucman propune o taxa anuala de 2% pentru cei cu avere neta de peste 1 miliard de dolari, inclusiv active imobiliare, participatii in companii si actiuni.

Chiar si in tari cu experienta in gestionarea averilor mari, cum este Elvetia, taxele sunt limitate. Sistemul fiscal elvetian pentru straini permite negocierea unui impozit global, dar este accesibil mai degraba celor care nu mai desfasoara activitati antreprenoriale. Chiar si aici, initiativele de majorare a taxelor pe mosteniri sau cadouri de peste 63 milioane de dolari provoaca deja plecari de contribuabili.

Expertii recomanda reformarea taxelor existente pe proprietati, mosteniri si castiguri de capital inainte de a introduce noi taxe.

"Nu avem nevoie de o taxa pe avere. Este mai simplu sa ajustam ratele si scutirile existente", explica profesorul Richard Murphy, de la University of Sheffield.

Insa presiunea asupra guvernelor va creste, mai ales in Europa, din cauza costurilor sociale si de sanatate in crestere, pe fondul imbatranirii populatiei.

"Pana in 2050, un sfert din populatia Marii Britanii va avea peste 65 de ani. Nu putem baza intreaga finantare doar pe impozitul pe venit", avertizeaza Norma Cohen, de la Queen Mary University.

In fata unor averi colosale, guvernele continua sa caute echilibrul intre atragerea bogatasilor si mentinerea echitatii fiscale.

"Oamenii vor privi inapoi peste 100 de ani si vor spune: au lasat cativa indivizi sa detina averi colosale. Este o situatie periculoasa, care alimenteaza populismul", concluzioneaza Saint-Amans.