Business international

In Romania sunt doi mari constructori de automobile, Dacia, a Renault, cu o uzina la Mioveni, si Ford Otosan, cu o fabrica la Craiova. Desi Dacia, ca brand, are mai multe modele, la Mioveni Renault mai produce doar Duster si Bigster. La Craiova, Ford Otosan construieste Ford Puma si LCV-ul Ford Courier. Renault produce Duster si in Turcia, la uriasa sa fabrica din Bursa. De fapt, acolo grupul francez produce si asambleaza cel putin patru modele, Clio 5, Duster 3, Boreal si Clio 6.

Dusterul a fost emblematic pentru Romania. Boreal este o aditie noua a uzinei de la Bursa si reprezinta a doua faza a unei investitii de 400 de milioane de euro in extinderea unitatii alaturi de partenerul local OYAK anuntata in 2023. Insa in Turcia mai produc automobile si utilitare usoare si Ford, prin compania turco-americana Ford Otosan, Stellantis, Toyota si Hyundai.

Este foarte probabil ca in urmatorii ani Turcia sa gazduiasca si constructori auto din China, cum ar fi BYD. Pe langa acestea, exista si un producator turc de masini electrice, Togg, care are mare succes, mai ales pe piata de origine. Insa dintre toti Renault are de departe cea mai mare fabrica auto turceasca, cea de la Bursa. A se observa ca Otosan este partenerul Ford si in Romania.

Turcia devine rapid un centru international al industriei auto. Desi ea insasi este o piata mare, cea mai mare parte a productiei de masini, dar si de componente, este destinata exportului, iar principala tinta este Uniunea Europeana. Spre exemplu, Boreal construit la Bursa este trimis pe piete din 50 de tari.

Dar ce face ca Turcia sa fie atat de atractiva incat, asa cum se plang sindicatele si comunistii din Europa, Renault, dar si altii, sa abandoneze treptat industria europeana si sa se orienteze spre economii emergente si adesea problematice cum este cea turca? Un raspuns s-ar putea sa fie gasit in faptul ca la unul din modele Clio fabricate la Bursa gradul de continut local este de 100%. La Duster, grupul francez a obtinut o rata de localizare "impresionanta" de peste 40%, potrivit presei turcesti.

Un grad mare de continut local inseamna lanturi de aprovizionare mai scurte, prin urmare costuri mai mici. Desi industria auto turca este orientata puternic spre export, ea isi ia energie si din piata locala. Guvernul turc ofera diverse facilitati la achizitionarea unei masini produse local, cum ar fi exceptarea de la aplicarea TVA. Un plus pentru cei care exporta este tendinta multianuala de depreciere a monedei, lira turceasca.

Deprecierea face ca produsele fabricate intr-o tara si materia prima de acolo sa fie mai ieftine pe pietele internationale, unde sunt evaluate de regula in euro sau dolari. Pe de alta parte, Turcia se confrunta cu inflatie galopanta. Indicatorul a trecut de 30% in aprilie, a fost, ca medie, de aproape 60% in 2024 si de 54% in 2023. Pe termen scurt, si inflatia ofera avantaje exportatorilor deoarece acestia cand isi convertesc veniturile realizate in euro sau dolari din tari straine in moneda locala obtin mai multi bani.

Insa pe termen lung, inflatia duce la cresterea generala a costurilor. De asemenea, costurile cu forta de munca din Turcia sunt mai mici decat cele din UE, unde statele emergente, cum ar fi cele din est, se grabesc sa le ajunga din urma la venituri si putere de cumparare pe cele din vest. Turcia nu face parte din UE, dar, la comert, are toate usile deschise. Adica exporta fara taxe vamale speciale.

Iar a nu face parte din Uniune permite Turciei sa-si stabileasca propriile standarde, cum ar fi cele de mediu, indeplinirea carora fiind adesea mai costisitoare pentru companiile din blocul comunitar. Pentru exportatori, importante sunt si rutele pe care livreaza marfurile in strainatate. Detroitul Turciei, adica orasul Bursa si regiunile invecinate, are legatura rapida cu Marea Marmara.

Renault exporta de acolo prin portul Borusan, din districtul Gemlik, catre piete din Europa, Africa si Orientul Mijlociu. Bursa are si legatura rutiera rapida cu Istanbulul si de acolo mai departe cu Grecia, deci cu UE. Astfel, fabricile auto din regiune pot exporta si pe cale terestra, cu tirul, folosind autostrazile. In afara de Renault, in Bursa are fabrica si Stellantis. Toate fabricile turcesti ale producatorilor auto straini au acces rapid la porturi maritime si la autostrazi si sunt aproape de UE.

La Bursa, uzina Renault, cea mai mare din tara, functioneaza zi si noapte, sase zile pe saptamana. Acolo lucreaza 5.600 de oameni si 800 de roboti. Oamenii, numiti "operatori", muncesc in trei schimburi. Fabrica are o capacitate de productie de 390.000 de unitati pe an, potrivit Le Monde. Peste 70% din masinile costruite acolo sunt exportate.

Directorii fabricii, pe langa costurile mai mici decat in Europa ale fortei de munca, mentioneaza ca avantaje oferite de Turcia faptul ca 80% din furnizori sunt la distanta de pana la 200 de km. Chiar cel mai mare producator de motoare auto din Turcia are fabrica langa cea a Renault.

In afara de grupul francez, si Toyota si Ford Otosan deruleaza investitii masive in Turcia, toti cu acelasi obiectiv, sa accelereze productia low-cost pentru export. Concurenta chineza nu iarta. In 2025, industria auto turca a produs 1,4 milioane de vehicule.