Business international

China duce de mult timp lipsa de soia, o materie prima esentiala pentru furaje si bucataria locala si de aceea este cel mai mare cumparator la nivel mondial. Cea mai mare economie emergenta a lumii este cel mai mare client pentru soia produsa in SUA, una dintre cele mai dezvoltate economii ale lumii, si acest lucru nu este intamplator. SUA sunt in topul exportatorilor deoarece fermierii americani au devenit atat de buni la cultivarea plantei incat pe piata americana este un surplus urias care nu are unde altundeva sa se duca decat la export.

In aceste conditii, cererea chineza si oferta americana par perechea ideala. De partea cealalta, si China are supraproductie, dar de alt fel. Produce in exces otel si aluminiu, dar si alte marfuri si bunuri industriale care nu au unde altundeva sa se duca decat la export. SUA sunt un stat consumator, cu deficit comercial, iar consumul este atat de important acolo incat este coloana vertebrala a economiei americane. In aceste conditii, oferta chineza si cererea americana par perechea ideala.

Problema este ca in astfel de relatii se aplica si regulile pietei. Surplus inseamna preturi mici si profituri marunte spre deloc pentru producatori cand cererea este limitata. Iar cand in joc intra si alte state producatoare sau cumparatoare, creste concurenta. In SUA ultracapitalista, preturile si profiturile sunt totul. Profitul este scopul afacerii. In China, unde guvernul poate controla preturile si productia prin subventii si alte facilitati, conteaza mai mult expansiunea si revolutia industriala si locurile de munca.

Dar si resursele guvernului chinez si modalitatile de a interveni sunt limitate. Astfel, este usor de inteles de ce o relatie intre aceste doua sisteme poate deveni conflictuala. In prezent, SUA si China sunt in razboi comercial. Avantaje are cel ce-si poate diversifica mai usor pietele sau clientii. Problema cea mare rezulta din supraproductie. Fermierii americani au devenit atat de buni si la cultivarea porumbului incat SUA au supraproductie si la aceasta materie prima. Cel mai mare consumator de porumb din lume sunt SUA, iar cel mai mare importator este China. SUA, la randul lor, sunt in mod traditional cel mai mare importator de aluminiu si produse din aluminiu din China.

In America rurala, fermierii se asteapta ca anul acesta sa obtina recolte istorice de porumb si soia, dupa cum scrie The Wall Street Journal. Si anii trecuti au fost buni, ceea ce duce in prezent la un surplus care impinge in jos preturile. Preturile mici ii imping pe fermieri spre faliment. Iar in urmatorii ani, progresele tehnologice realizate de cele mai mari companii de pesticide si seminte din lume vor face ca recoltele sa fie si mai mari in anii care vin.

Fermierii americani au fost incurajati timp de decenii sa insamanteze suprafete tot mai mari de teren si sa-si majoreze recoltele pentru a hrani populatia in crestere a planetei. Asteptarile lor erau ca vor avea acces la noi destinatii de export, au explicat pentru WSJ surse din industrie. Insa a gasi parteneri dincolo de China este dificil. Schimbarea politicilor comerciale la nivel national si taxele pe importuri le-au complicat si mai mult situatia. Silozurile sunt pline ochi.

"Avem nevoie urgenta de clienti pentru recolte", spune Kenneth Hartman Jr., fermier din Illinois si presedintele Asociatiei Nationale a Cultivatorilor de Porumb. O parte din productia lor este destinata carburantilor, iar aceasta industrie depinde de deciziile guvernului. Deocamdata, deciziile intarzie. Pentru o imagine a productivitatii fermelor americane, trebuie spus ca la o suprafata cultivata cu 2% mai mica decat in 1924, productia este in prezent cu aproape 730% mai mare. In razboiul comercial pornit de presedintele american Donald Trump impotriva lumii pentru reducerea deficitului comercial al tarii, China incearca sa foloseasca dependenta fermierilor americani de exporturile pe piata chineza ca pe un levier.

Spre exemplu, soia produc pentru export si alte tari, cum sunt Brazilia, Argentina si Uruguay. Brazilia este, de fapt, concurentul principal al SUA la exporturi de soia si porumb. China poate cauta alti vanzatori. Pana acum, cumparatorii chinezi nu s-au aratat interesati de recolta americana de soia din actualul sezon. In ultimii cinci ani, China a importat in medie circa 61% din soia disponibila la export la nivel mondial. Importurile au devenit uriase in anii 1990, cand clasa de mijloc in expansiune a dezvoltat o preferinta pentru carnea de porc si de pui, animale hranite cu soia. O cota de aproape 60% din recolta americana de soia si din produsele din soia se duce la export. Trump i-a cerut Chinei sa-si majoreze de patru ori importurile de soia din SUA.

In China, supracapacitatea de productie industriala - rezultatul, printre altele, al racirii sectorului imobiliar - inseamna si concurenta acerba, mai ales cand este vorba de valoare adaugata mica. Este o cursa contra cronometru pentru gasirea de clienti. In sectorul aluminiului, fabricile de aluminiu au inceput sa schimbe modelul de business, orientandu-se dinspre furnizarea de materie prima spre produse cu valoare mai mare, de exemplu profile pentru ferestre, manere pentru usi si componente pentru laptop-uri si aeronave, scrie Bloomberg.

"Fara profituri suficiente, nu vor exista fonduri pentru investitii in inovatie, cercetare sau in gasirea de solutii pentru societate", explica Liang Zhu, proprietarul fabricii de aluminiu Guangdong Mingzhu Metal Material Technology. Industria aluminiului din Guangdong a prosperat in anii 1980 si pana acum 5 ani, cand sectorul imobiliar a intrat in criza. Metalul este folosit pentru elemente decorative, de siguranta si la mobila. De atunci, industria a fost maturata de un val de consolidari.

Pentru Mingzhu Metal, acesta a fost semnalul ca trebuie sa faca un pas mai sus. Acum produce aluminiu mai dur si mai rezistent la caldura pentru industriile de inalta valoare locale, de la cea aerospatiala la vehicule electrice si bunuri de larg consum. Dar chiar si la nivelurile superioare concurenta este dura, iar presiunile pentru preturi tot mai mici se simt. Presedintele Xi Jinping a declarat ca vrea sa "sparga involutia", ceea ce inseamna reducerea competitiei excesive si a capacitatii de productie care in China genereaza deflatie, iar pe plan international tensiuni cu partenerii comerciali.