Business international

Sunt nenumarate modurile in care atacurile SUA si ale Israelului din Iran pot avea rezultate nedorite. Cei mai multi comentatori au luat aceasta directie. Insa sa presupunem ca totul merge bine, si aceasta doar pentru ca ar insemna mult pentru securitatea energetica globala si in geopolitica, scrie Greg Ip, editorialist la The Wall Street Journal.

Daca Iran, alaturi de Venezuela vor fi in curand conduse de regimuri prietenoase sau cel putin nu ostile fata de SUA, ar fi neutralizati doi exportatori de petrol care adesea au fost cauza perturbarilor fluxurilor de petrol in ultimele generatii.

Rusia ar ramane singura putere petroliera adversa cu influenta semnificativa, iar greutatea ei ar fi diminuata. Acesta este un scenariu, nu o proiectie. Sunt posibile tot felul de rezultate in urmatoarele zile si saptamani. Israelul se pregateste de un razboi de cateva saptamani in Orientul Mijlociu.

Apoi, nicio strategie de razboi nu supravietuieste contactului cu inamicul. Pana acum, SUA si Israel sunt in control. Liderul suprem al Iranului a fost ucis in prima zi de razboi, conform planului. Capabilitatile militare ale tarii au fost distruse intr-o proportie semnificativa. Raspunsul Iranului a produs distrugeri limitate.

Au fost afectate instalatiile energetice din Arabia Saudita si Qatar. Traficul vapoarelor cu petrol prin stramtoarea Ormuz a fost oprit. Insa tehnic "palnia" Ormuz este deschisa si capacitatea Iranului de a o controla se va micsora pe masura ce SUA si aliatii isi desfasoara vasele de razboi si tehnica de interceptare a rachetelor, dronelor si minelor.

Reactia pietelor arata ca perturbarile sunt mai putin grave decat s-au temut traderii. In Venezuela, SUA controleaza exporturile de petrol si industria de profil. In Iran, presedintele american Donald Trump ar putea lasa la putere pe oricine din actualul regim atata timp cat face ce ii cere.

Continuitatea ar putea fi o optiune mai buna pentru liderii iranieni decat continuarea razboiului si pericolul unui razboi civil sau al unei noi revolte.

De asemenea, un acord intre Washington si Teheran ar deschide calea retragerii sanctiunilor americane.

Ca si in cazul Venezuelei, suspendarea sanctiunilor ar permite majorarea doar graduala a productiei de petrol a Iranului, aceasta din cauza deceniilor de lipsa de investitii. Productia ar creste de la 3,2 milioane de barili pe zi, cat este in prezent, la 3,6 milioane la sfarsitul anului viitor.

Capacitatea actuala este de 3,8 milioane de barili pe zi. Dar pe termen lung, Iranul va ajunge sa contribuie semnificativ la aprovizionarea pietei globale, avand in vedere ca tara detine locul patru in lume la rezerve.

Inainte de Revolutie, producea 5-6 milioane de barili de petrol pe zi. Impreuna cu Venezuela, egalau Arabia Saudita. La fel de importanta ca majorarea productiei de petrol este diminuarea riscului ca Iranul sa se retraga brusc de pe piata. Aceasta tara este de decenii o sursa aproape continua de perturbari.

La fel a fost si Venezuela. Cu astfel de amenintari disparute, intreaga lume ar beneficia de reducerea volatilitatii de pe piete si a riscurilor geopolitice. Pentru SUA, beneficiile economice ar fi mici, deoarece tara este deja exportatoare neta de petrol. Insa ar fi enorme beneficiile geopolitice.

Cu Iran si Venezuela neutre, incetand sa-si mai destabilizeze vecinii si sa mai sustina Rusia, SUA si-ar putea orienta mai multe din activele militare in regiunea India-Pacific, unde pandeste China.