Zf 24

Se spune ca nimeni nu este profet in tara lui. Ani la rand, investitorii, organizatiile de business, economistii au avertizat ca Romania isi pierde treptat atractivitatea: reguli schimbate peste noapte, institutii mai putin eficiente, costuri in crestere si infrastructura care ramane in urma. Semnalele au fost auzite, dar rareori cu adevarat ascultate.

Imediat dupa publicarea datelor BNR la finalul saptamanii trecute, Cristian Hostiuc intreba chiar din titlul editorialului sau daca poate cineva sa raspunda de ce s-au prabusit investitiile straine directe. Intrebarea este, evident, una retorica, iar "sa raspunda" are un dublu sens, bine plasat in context. Totusi, am ales sa o citesc ca pe o invitatie de a raspunde ca trebuie facut ceva - ceva ce toti investitorii si economistii spun de prea mult timp: avem nevoie cel putin de stabilitate si predictibilitate. Dar si de un nou model de crestere economica. Ce punem in locul costului redus care a adus cresterea din ultimii 20 ani?

Pentru ca atunci cand investitiile straine directe scad de cateva ori fata de perioadele similare din anii anteriori si ajung la doar 669 milioane de euro, nu mai vorbim despre o simpla fluctuatie statistica, ci despre un semnal de alarma. Reducerea de aproximativ 3 miliarde euro a fost determinata in proportii similare de diminuarea profiturilor reinvestite, a creditelor intra-grup si a participatiilor la capital.

Desi o parte a declinului este explicata de distribuirea dividendelor si de factori conjuncturali, nivelul ISD din primul semestru al anului 2026 este totusi mult sub cel din aceeasi perioada a anilor anteriori: 4,5 miliarde euro in 2022, 2,8 miliarde euro in 2023, 2,4 miliarde euro in 2024 si 3,72 miliarde euro in 2025. Cu alte cuvinte, efectele sezoniere nu mai sunt suficiente pentru a explica diferenta, iar datele indica o reducere reala a profitabilitatii, a increderii si a apetitului investitorilor.

Cauzele acestei evolutii sunt atat interne, cat si externe. Instabilitatea politica, legislativa si fiscala, deteriorarea indicatorilor macroeconomici si erodarea competitivitatii au slabit atractivitatea Romaniei, chiar intr-o perioada in care economia globala traverseaza schimbari de profunzime.

Romania a devenit o piata tot mai scumpa pentru investitorii straini

In ultimii 20 de ani, Romania s-a bazat pe pozitia geografica, dimensiunea pietei, forta de munca ieftina si calificata, costuri de productie per total mai mici, fiscalitatea relativ atractiva. Aderarea la NATO si UE au adus un plus de incredere privind stabilitatea si predictibilitatea institutionala si legislativa. Aceste avantaje pentru investitori s-au diminuat in mare masura, iar in prezent doar perspectiva aderarii la OECD mai transmite un semnal pozitiv.

Chiar daca este inca sub media UE, salariul mediu din Romania a crescut cu 127% in ultimii zece ani. In aceeasi perioada, Romania a inregistrat si una dintre cele mai mari cresteri ale productivitatii muncii din UE, de 34%. Aceasta evolutie a acoperit insa doar partial cresterea veniturilor. Prin urmare, costul nominal al fortei de munca in Romania, indicator care masoara relatia dintre salarii si productivitate, a crescut cu 137% intre 2015 si 2025, de departe cea mai mare crestere din UE. Spre comparatie, acelasi indicator a avansat cu 108% in Bulgaria, 105% in Ungaria, 66% in Polonia si 63% in Cehia.

Costul energiei - o vulnerabilitate a economiei romanesti

Costul energiei a devenit un element de presiune asupra costurilor companiilor, influentand tot mai mult fluxurile de capital si deciziile de investitii.

Razboiul din Ucraina, conflictul din Orientul Mijlociu si impactul lor major asupra pietei energiei au expus vulnerabilitatile Romaniei in acest sector. In pofida resurselor importante de care dispune, tara noastra se confrunta cu dezechilibre majore pe pietele de energie, care se reflecta direct in nivelul preturilor.

Romania este in prezent una dintre cele mai scumpe piete din UE din perspectiva pretului mediu al energiei electrice, fara taxe, platit de consumatorii non-casnici. In ultimii zece ani, costul mediu al energiei electrice pentru acest segment a crescut in Romania cu peste 150%, fata de un avans de aproximativ 80% la nivelul UE.

In conditiile in care industria europeana, in ansamblu, a devenit mai putin competitiva fata de alte regiuni ale lumii din cauza costurilor ridicate cu energia, Romania se confrunta cu o scadere si mai accentuata a competitivitatii.

Astfel, Romania nu mai este o destinatie atractiva pentru industriile care se bazeaza aproape exclusiv pe costuri reduse, precum industria textila sau cea a componentelor auto cu valoare adaugata redusa. Directia necesara este orientarea catre industrii cu un grad mai ridicat de complexitate.

Lipsa de predictibilitate, principala frana

Dincolo de tendintele pe termen lung, lipsa de predictibilitate reprezinta, in acest moment, principala frana in atragerea investitiilor straine in Romania.

Consolidarea bugetara, bazata in principal pe noi majorari de taxe, care au franat si mai mult economia, a adaugat insa un nou element de incertitudine. Principalul risc perceput acum de investitori este lipsa unui guvern stabil.

Cele mai recente sondaje ale Consiliului Investitorilor Straini arata ca incertitudinea legislativa, fiscalitatea si incertitudinea politica sunt, alaturi de inflatie si dobanzi, principalele provocari care ii preocupa pe liderii companiilor straine din Romania.

Romania trebuie sa isi schimbe propunerea de business pe care o promoveaza catre investitori. Nu mai este suficient sa spunem ca suntem a doua cea mai mare piata din Europa Centrala si de Est sau ca suntem o piata cu costuri reduse de productie.

Provocarea este sa avem un climat stabil si o poveste la fel de atractiva pe care sa o punem in loc, bazata pe competente, productivitate si capacitatea de a genera valoare adaugata. Si este nevoie de o strategie pentru investitori. Sunt tari care au practici de succes care pot fi preluate.

Fara o astfel de schimbare, reducerea investitiilor straine directe risca sa devina mai mult decat un episod conjunctural: poate fi semnalul unei pierderi structurale de competitivitate.