Opinii

Am vazut cum, periodic, mai apare in spatiul public cate un analist, expert etc. care ne spune, pe un ton foarte serios si preocupat, cum ca gap-ul de TVA este de 30 si ceva la suta. Oricum, ceva grav de tot, ca sa justifice efortul de gandire afisat. Si incearca astfel sa acrediteze ideea ca noi am putea sa avem un grad de colectare mult mai eficient (ca si pondere in PIB), chiar cu un nivel foarte scazut de impozitare si fara a mai fi nevoiti sa crestem sarcina fiscala, daca n-ar fi acest etern vinovat de serviciu: evaziunea fiscala. Pe undeva, adevarat, dar cred ca doar partial si, oricum, nu la nivel de rezultate spectaculoase privind veniturile curente de natura fiscala ale statului. Nu stiu insa daca respectivul cunoaste metodologia folosita pentru cuantificarea gap-ului de TVA si bazata, in principiu, pe diferenta dintre venitul teoretic total din tva (estimat, repet - estimat, pe baza consumului total din economie) si suma efectiv incasata cu titlu de tva. Dar nu mai conteaza, poate a avut o inspiratie divina si a nimerit cifra corecta, desi diferenta in raport cu gap-ul de TVA inregistrat de alte tari, inclusiv din vecinatatea noastra (undeva in jurul a 5%), pare greu de crezut.

Din capul locului, trebuie spus ca acest mod de calcul reprezinta doar o estimare, deoarece venitul teoretic total din TVA are in vedere consumul final, investitiile si consumul guvernamental, pornind de la premisa ca toate tranzactiile ar fi fost fiscalizate in mod corect. La randul lui, consumul final se structureaza punctual in raport de numarul populatiei si de cosul zilnic. Si aici apare inclusiv influenta autoconsumului. Desi autoconsum exista si in celelalte tari cu un gap de TVA estimat ca fiind mult mai mic, la noi cred ca influenta autoconsumului este sensibil mai ridicata decat in celelalte tari, avand in vedere ponderea populatiei rural versus urban si obiceiurile de consum ale populatiei. Acest autoconsum presupus mai mare in Romania nu genereaza un TVA potential care ar putea fi si colectat si incasat, pentru ca autoconsumul nu este fiscalizat. Iar acest fapt este perfect legal si cred ca nimeni nu poate avea pretentia absurda de fiscalizare a acestuia. Desigur, ramane in continuare o cale lunga de la 5% la peste 30%, care nu poate fi justificata doar prin nefiscalizarea autoconsumului.

In al doilea rand, atunci cand estimam venitul teoretic total din tva (avand in vedere componenta sa reprezentata de consumul final), la ce populatie ne raportam ? La cea oficiala, din datele statistice ? Pentru ca sunt multi romani care de facto locuiesc in afara tarii, dar scriptic apar ca fiind in Romania. Acestora li se atribuie, probabil, un consum, dar care - in fapt - nu are loc in interiorul tarii si, implicit, nu are cum sa fie fiscalizat in Romania. Si, atunci, nu cumva se umfla din pix nivelul venitului teoretic total din tva ?

In al treilea rand, apare urmatoarea intrebare : care sunt cauzele si componentele acestui gap de TVA ? Desi gap-ul de TVA reflecta, indiscutabil, ineficienta colectarii TVA, una e ca acesta sa provina dintr-un TVA declarat fiscal si neachitat efectiv (si atunci vorbim doar de o problema de administrare si de colectare fiscala) si alta e ca acesta sa provina dintr-o frauda de tip carusel (si atunci ne aflam in circumstantele unei infractiuni de evaziune fiscala). Pentru a diminua gap-ul de TVA este foarte important sa stabilim daca acesta provine ca raport intre suma colectata efectiv si suma declarata fiscal voluntar prin intermediul declaratiilor fiscale sau ca raport intre suma colectata efectiv si suma totala reala ce ar fi trebuit declarata fiscal, inclusiv cea sustrasa de la impozitare prin mecanisme de tip evazionist. Adica, trebuie sa umblam la imbunatatirea procedurilor de administrare si colectare fiscala sau poate e timpul sa venim cu o lege complet noua de prevenire, depistare si sanctionare a evaziunii fiscale si sa o aducem la realitatile economice din prezent ? Si ca, in sfarsit, sa definim (la nivel conceptual) notiunile de asociat sau administrator de facto, din umbra sau ocult (indiferent cum vrem sa il denumim scriptic) deoarece acest fapt ar putea conduce (teoretic) si la extinderea si demararea in timp util inclusiv a procedurii de atragere a raspunderii solidare. Sau la cresterea eficientei procedurii de opozabilitate a fiscului la cesiunea partilor sociale, in cazul SRL-urilor cu datorii fiscale (desi, in prezent, exista o forma de aplicare in acest sens, reglementata recent prin Legea nr. 239 / 2025).

Nu in ultimul rand, daca ne raportam la structura gap-ului de TVA, cred ca ar trebuie sa se determine, procentual, cat din gap-ul de TVA provine pe tipuri de tranzactii, respectiv in relatiile tip B2C, B2B sau B2G. Un aspect foarte important, pentru a evalua corect ce masuri fiscale trebuie sa implementezi, sectorial, pentru a avea eficienta in reducerea gap-ului de TVA. Personal, nu am identificat datele relevante necesare pentru o astfel de analiza, dar cred ca putem macar prezuma faptul ca mare parte din gap-ul de TVA provine in urma tranzactiilor de tip B2B.

Si atunci nu e riscant sa certificam, in contextul tuturor acestor necunoscute si incertitudini, un anumit nivel al gap-ului de TVA ? Mai mult, cifrele vehiculate privind corelarea gap-ului de TVA doar cu evaziunea fiscala (in acceptiunea clasica a acestui termen) mi se par, in consecinta, ca fiind neconcludente. Evaziunea fiscala este doar o cauza si o componenta a gap-ului de TVA - e adevarat, poate cea mai insemnata valoric - dar, cu siguranta, nu unica.

Dar ce ne-am face daca nu ar mai exista in spatiul public dezbaterile legate de gap-ul de TVA, ca fiind imaginea fidela a evaziunii fiscale ? Pe cine ar mai da vina decidentii politici pentru deficitul bugetar ? Poate pe lipsa de transparenta, eficienta economica sau utilitate sociala a unor cheltuieli din sectorul public ? Si cum ar mai veni in spatiul public diversi analisti sau experti ca sa ne spuna ca au identificat ei cauza tuturor relelor : evaziunea fiscala si, in mod corelativ, dimensiunea alarmanta a gap-ului de TVA ?

Nu vreau sa fiu inteles gresit; categoric ca evaziunea fiscala exista. Categoric si faptul ca aceasta sta, in mare masura, si la baza gap-ului de TVA. Dar nu cred ca la dimensiunea vehiculata in spatiul public. Pai cine tot face evaziunea asta fiscala, cu toate e-urile nou introduse in sarcina firmelor, cu toate analizele de risc fiscal si toata digitalizarea ANAF-ului? Lupta impotriva evaziunii fiscale trebuie dusa in continuare, dar cu argumente fiscale solide, pertinente si dincolo de orice dubiu si fara a generaliza nejustificat un sentiment de vinovatie. Mi se pare total neproductiv sa arunci aceasta anatema a evaziunii fiscale asupra mediului de afaceri in ansamblul sau, de multe ori chiar sub forma unui show mediatic. Cum la fel de neproductiv mi se pare sa arunci si asupra organelor fiscale anatema ineficientei si ca, indiferent ce rezultate obtin, tot nu este suficient si se putea mai bine. Atata timp cat planul de incasari al ANAF-ului va fi stabilit in raport si de asa numitele arierate istorice (care, practic, nu vor fi incasate niciodata si doar le mutam de la un an la altul, de dragul cifrelor statistice) sau de un nivel nerealist al veniturilor avute in vedere la dimensionarea bugetului general consolidat, organele fiscale nu vor fi niciodata suficient de performante pentru a indestula bugetul cu toti banutii la care viseaza sau pe care ii doresc decidentii politici.

Imi vine in minte un slogan intens vehiculat : coruptia ucide ! Corect, asa e. Dar parca nici habarnismul, sloganurile si ipocrizia nu ajuta prea mult...