Opinii

￢ Trei oameni au murit intr-un bloc din Bucuresti pentru ca sistemul a esuat - din nou. Autoritati care nu comunica intre ele, controale superficiale, proceduri ignorate si un lant de iresponsabilitati care, in final, ucid. Romania nu e o tara bombardata, dar se autodistruge zilnic, prin indiferenta si improvizatie.

Vremea rece a venit, iar locuitorii Capitalei cauta caldura. Multi si-au montat centrale termice individuale, chiar si in blocuri vechi, gandite pe alte norme si instalatii. Fiecare a facut cum a putut, cum a gasit un meserias "de incredere", cum a primit un aviz si o semnatura. Dar sunt toate in regula? Cine verifica? Cine raspunde?

Intr-un oras plin de santiere si improvizatii, tragedia din Rahova nu a fost un accident, ci rezultatul unui mecanism care nu mai functioneaza. Oameni care au simtit mirosul de gaz au sunat la 112. Pompierii au venit. Distrigaz a venit. S-a pus un sigiliu. A fost rupt. Explozia s-a produs la 09:07. Trei oameni au murit. Si din nou, dupa fiecare dezastru, incep comunicatele contradictorii, anchetele care vor dura ani si promisiunile ca "vom invata din asta".

Numai ca n-am invatat nimic. De la Crevedia la Rahova, firul e acelasi: se stia. Se simtea mirosul de gaz, se vedeau neregulile, se raportase pericolul. Si totusi, nimeni nu a actionat ferm. In loc de reactie, avem un ritual al tacerii. In loc de responsabilitate, o cultura a "merge si asa". Iar cand sistemul nu functioneaza, vina se dilueaza: un pic pompierii, un pic furnizorul, un pic locatarii, un pic primaria. Si, intre timp, mai mor oameni.

Romania e singura tara din Europa in care explozia unui bloc din cauza gazelor nu mai socheaza, ci doar confirma un tipar. Pentru ca de zeci de ani, primarii pline de politruci au lasat blocurile vechi sa devina bombe cu ceas. In tot acest timp, s-au montat mii de centrale termice de apartament, cu instalatii subtiri, improvizate, multe fara protectie reala. Detectorul de gaz, care costa cat o iesire la restaurant, e scos din priza ca "sa nu mai piuie".

Tragedia din Rahova e, in fond, un esec colectiv. Esecul institutiilor care ar trebui sa verifice, dar nu o fac. Esecul autoritatilor locale, care autorizeaza fara discernamant. Esecul oamenilor care nu cer, nu verifica, nu insista. Esecul unei societati care reactioneaza doar cand e prea tarziu.

Dupa fiecare tragedie, discursul oficial e acelasi: "se va face o ancheta", "vinovatii vor fi trasi la raspundere", "vom inaspri legislatia". Apoi, peste cateva luni, totul se uita. Blocurile raman la fel de vulnerabile, instalatiile la fel de vechi, iar vigilenta publica - aproape zero. In alte tari, astfel de evenimente duc la demisii si reforme reale. La noi, duc la conferinte de presa si la resemnare.

Exista insa si un alt vinovat: cetateanul pasiv. Intr-o tara in care avertizorul de integritate e privit ca "paracios", iar vecinul vigilent e ironizat, cultura tacerii a devenit fatala. Nu reclamam, nu cerem controale, nu punem presiune. Ne convingem ca "nu e treaba noastra". Dar e. Pentru ca siguranta nu e doar obligatia statului - e o responsabilitate impartasita.

In iunie aminteam intr-o opinie similara, la dezastrul precedent, cum in Londra, vocea din metrou spune obsesiv: "See it, say it, sorted." Daca la britanici nu exista o cultura a pasivitatii, la noi, in Romania, regula e "capul la cutie". Iar rezultatul e vizibil: tragedii in lant, preventie zero, reactii tardive. Rahova, Crevedia, Colectiv, toata aceasta serie de nenorociri au acelasi ADN: lipsa de control, lipsa de curaj, lipsa de constiinta civica.

Traim intr-un oras care ar putea fi frumos, dar care sta pe o infrastructura invechita, periculoasa. Intr-o capitala cu mii de blocuri vechi, nimeni nu stie cate sunt sigure, cate au instalatii verificate sau cate au centrale montate legal. Si nimeni nu intreaba. Primaria tace. Ministerul Energiei tace. ANRE vorbeste in comunicate tehnice. Distrigaz si pompierii isi paseaza vina. Si in tot acest timp, vieti se pierd.

Problema Romaniei nu este doar incompetenta. E lipsa de asumare. E cultura minciunii prin omisiune, a semnaturii puse din inertie, a avizului dat fara verificare. E reflexul periculos al tacerii. Pentru ca tacerea ucide.

Tragedia din Rahova e un nou semnal ca traim intr-un sistem defect, dar refuzam sa-l reparam. Nu avem nevoie de o noua comisie de ancheta, ci de o trezire colectiva. De controale reale, de transparenta, de educatie civica si, mai ales, de responsabilitate.

Romania nu e bombardata de rusi. Se autodistruge singura. Cu mana noastra. Cu tacerea noastra. Cu indiferenta noastra. Si, din pacate, urmatoarea tragedie nu e o chestiune de "daca", ci doar de "cand".