Opinii

Decizia ICCJ nr. 23/2025 transeaza o controversa juridica cu impact direct asupra operatorilor economici din achizitiile publice. Inalta Curte a admis recursul in interesul legii si a stabilit ca cererea de interventie principala formulata in cadrul unei contestatii pendinte pe rolul Consiliului National de Solutionare a Contestatiilor (" CNSC ") este pe deplin admisibila. Decizia este obligatorie pentru CNSC si toate instantele judecatoresti de la data publicarii, respectiv de la data de 27 februarie 2026, conform dispozitiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedura civila (" C.pr.civ .").

Anterior acestei decizii de unificare, practica a fost neunitara, opinia majoritara a practicii fiind in sensul ca operatorul economic castigator putea sa intervina in dosarul de contestatie doar accesoriu, exclusiv pentru a sprijini apararea autoritatii contractante. Daca ofertantul castigator dorea sa formuleze critici proprii cu privire la celelalte oferte, CNSC si unele instante admiteau ca el putea formula o contestatie de sine statatoare de la data la care i se nastea interesul legitim de a ataca ofertele concurente (respectiv de la data publicarii in SEAP a contestatiilor), fiind insa necesar sa indeplineasca toate conditiile procedurale si de forma stricte prevazute de lege pentru formularea unei contestatii. In aceste conditii, admiterea admisibilitatii cererii de interventie voluntara principala reprezinta o noutate care clarifica modul de valorificare a interesului de a contesta al unui ofertant contestat de un alt ofertant, de regula ofertantul castigator.

Beneficiul recunoasterii admisibilitatii interventiei principale este ca societatea castigatoare dobandeste o pozitie procesuala autonoma. Intervenientul principal actioneaza in nume propriu, cu propriile argumente, independent de strategia autoritatii contractante, si poate invoca in mod direct neconformitati ale ofertei contestatorului pe care autoritatea nu le-a observat sau nu le-a invocat.

Aceasta dualitate a instrumentelor procedurale impune o atentie sporita la termene. Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, contestatia se formuleaza in termen de 10 zile sau de 7 zile (in functie de valoarea estimata a procedurii) de la luarea la cunostinta a actului considerat nelegal. In schimb, art. 17 alin. (3) din aceeasi lege prevede un termen fix: cererea de interventie voluntara se poate formula in termen de 10 zile de la data publicarii in SEAP a contestatiei.

O problema practica majora adusa de noua realitate procedurala deriva din lipsa de claritate cu privire la aplicarea cerintei constituirii cautiunii in cazul cererii de interventie principala. Desi Legea nr. 101/2016 nu prevede explicit aceasta obligatie in sarcina intervenientului, trebuie avut in vedere ca cererea de interventie principala tinde la acelasi efect precum o contestatie: invocarea unor motive suplimentare cu privire la ofertele altor participanti, precum ofertantii aflati pe locurile inferioare in clasament sau cei ale caror oferte au fost respinse de autoritatea contractanta, in scopul conservarii calitatii de ofertant castigator.

Completarea procedurii reglementate de Legea nr. 101/2016 cu dispozitiile din Codul de procedura civila sustine aceasta analogie intrucat art. 62 alin. (1) C.pr.civ. stipuleaza expres ca cererea de interventie principala va fi facuta in forma prevazuta pentru cererea de chemare in judecata. Mai mult, aceeasi optica este consacrata si de OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, care prevede ca cererile de interventie principala se taxeaza dupa regulile aplicabile obiectului cererii, daca aceasta ar fi fost exercitata pe cale principala.

In concluzie, prin asimilarea interventiei principale cu un demers introductiv de instanta, se contureaza riscul ca CNSC sa sanctioneze neconstituirea cautiunii de catre intervenientul principal, aspect ce va necesita prudenta din partea operatorilor economici. Astfel, pana la clarificarea acestui aspect pe cale jurisprudentiala sau prin acoperirea acestui vid legislativ, apreciem ca operatorii economici ar trebui sa actioneze diligent, constituind cautiunea in cuantumul prevazut de lege , urmand ca ulterior aceasta sa fie restituita de CNSC.

Nu in ultimul rand, recunoasterea dreptului ofertantului castigator de a invoca motive suplimentare (noi critici de neconformitate) prin interventia principala atrage necesitatea protejarii drepturilor ofertantilor vizati de aceste critici. Cum se pot apara acestia?

In opinia noastra, aici (re)intervine mecanismul cererii de interventie voluntara ce va putea fi formulata fata de cererea de interventie voluntara principala. Astfel, un ofertant concurent a carui oferta este atacata prin interventia principala (altul decat contestatorul initial) poate formula la randul sau o cerere de interventie accesorie pentru a sprijini autoritatea contractanta in demersul de aparare a raportului procedurii, demonstrand astfel legalitatea evaluarii propriei oferte, sau o cerere de interventie principala prin care va formula critici proprii fata de oferta ofertantului-intervenient care i-a criticat oferta. Astfel de situatii vor fi insa limitate in practica intrucat situatia se particularizeaza in privinta contestatorului principal, care fiind deja parte procesuala, se va putea apara direct prin depunerea de concluzii scrise fata de motivele invocate de intervenientul principal.

Material redactat de Liliana Dranca (senior associate), Roxana Lisandru (associate) si Daniel Mazilu (associate), Filip&Company