Business international

Libia are nevoie de investitii de pana la 40 mld. dolari pentru a-si dezvolta zacamintele de petrol si gaze si pentru a redeveni unul dintre marii producatori mondiali de titei, a declarat seful companiei petroliere de stat, intr-un interviu acordat Financial Times.

Tara nord-africana, impartita intre doua administratii rivale, in est si in vest, are cele mai mari rezerve dovedite de petrol din Africa, potrivit Administratiei americane pentru informatii in domeniul energiei (EIA), si a atras in ultimii ani un numar important de companii petroliere internationale in cautarea de noi oportunitati.

Masoud Suleman, presedintele National Oil Corporation (NOC), compania petroliera de stat a Libiei, spune insa ca progresul a fost franat de lipsa capitalului. "Avem multe resurse neexploatate. Avem nevoie de fonduri semnificative, intre 30 si 40 de miliarde de dolari", a declarat acesta pentru Financial Times.

Suleman are ca obiectiv cresterea productiei Libiei la 2 milioane de barili pe zi pana in 2030, de la circa 1,4 milioane de barili pe zi in prezent, o tinta pe care o descrie ca fiind "ambitioasa, dar realista". Potrivit acestuia, in Libia au fost descoperite peste 60 de zacaminte de petrol si gaze care nu au fost inca dezvoltate.

Companii straine precum Eni, TotalEnergies, Chevron si ConocoPhillips sunt active in Libia, dar investitiile au fost incetinite de instabilitatea politica, de temerile legate de coruptie si de guvernanta, precum si de lipsa de finantare de la nivelul NOC.

O serie de atacuri cu drone efectuate in aceasta luna au vizat rafinaria Zawiya, din vestul Libiei, unde a fost incendiat un rezervor de stocare de benzina si au fost avariate alte parti ale instalatiei. O centrala electrica din apropiere a fost, de asemenea, atacata cu drone. Autoritatile de la Tripoli nu au indicat cine se afla in spatele atacurilor, insa o mare parte din vestul tarii se afla sub controlul militiilor.

Suleman a afirmat ca atacurile au fost limitate la o "zona geografica restransa (...) provocate de un numar mic de indivizi in afara legii", pe care statul lucreaza pentru a-i "neutraliza". El a adaugat ca toate obiectivele de investitii in petrol si gaze sunt "situate mult in afara zonelor de tensiune si sub o protectie solida".

In baza acordurilor de partajare a productiei, compania petroliera de stat este obligata sa finanteze partea sa din costurile de dezvoltare, ceea ce face ca proiectele sa devina vulnerabile atunci cand finantarea guvernamentala intarzie.

Suleman a spus ca NOC ia in calcul, din acest motiv, o revenire la acordurile de tip concesiune, in care investitorii ar suporta o parte mai mare din costurile initiale. "Ne gandim sa schimbam modelul de business dintre NOC si partenerii nostri internationali. Suferim din cauza lipsei de fonduri, iar acest lucru ne intarzie dramatic proiectele de dezvoltare", a spus el.

Compania analizeaza daca sa revina la acorduri de concesiune sau sa imbunatateasca termenii actuali de partajare a productiei, astfel incat investitorii sa poata aduce mai multa finantare.

Un prim exemplu al acestei posibile schimbari a fost acordul semnat in luna iulie de NOC pentru un bloc numit Area 47, cu grupul UCC Holding, cu sediul in Qatar, controlat de fratii Al-Khayyat, miliardari sirieno-qatarieni, fara organizarea unei runde competitive de licitatie.

"Nu a existat un proces de licitatie, a fost o negociere directa", a spus Suleman, care a aparat tranzactia argumentand ca UCC si partenerii sai vor finanta proiectul, iar cota de productie a NOC va creste dupa 10 ani.

El a adaugat ca NOC intentioneaza sa numeasca doi auditori externi, K2 Integrity si KBR, pentru a da asigurari companiilor straine in privinta transparentei. "Am reusit sa reconstruim increderea partenerilor nostri. Sunt multumiti de transparenta si de guvernanta", a spus el.

Capacitatea Libiei de a atrage capital este complicata si de fragmentarea politica. Cele mai mari zacaminte petroliere si terminale de export ale tarii se afla in zone controlate de Khalifa Haftar, omul forte care domina estul tarii. In vest, Guvernul de Uniune Nationala de la Tripoli, recunoscut de ONU, este sustinut de o retea de grupari armate.

Haftar si factiunea sa au blocat periodic zacaminte petroliere si porturi. Un grup de experti numit de ONU a aratat in martie ca grupari armate legate de cercurile de conducere din est si din vest si-au dezvoltat capacitatea de a exercita control asupra NOC.

Suleman a spus ca toate partile din tara divizata accepta importanta pastrarii NOC ca institutie nationala unica, dar a recunoscut presiunile cu care se confrunta compania. "Avem o relatie buna, mergem in est si in vest si vorbim fata in fata cu principalii actori", a spus el. Investitorii straini, a adaugat, au fost nevoiti sa comunice cu factiunile care controleaza zonele in care opereaza, "pentru a-si usura operatiunile".

Problemele de finantare ale NOC au persistat in ciuda preturilor mai mari ale petrolului din perioada razboiului dus de SUA si Israel impotriva Iranului si in ciuda unui buget national recent, care a alocat circa 2 mld. dolari pentru costurile operationale ale companiei.

Suleman a spus ca suma este insuficienta si ca NOC ar vrea sa retina intre 6 si 7 dolari pentru fiecare baril produs, pentru a-si finanta operatiunile.

NOC importa totodata circa 80% din combustibilul pe care il vinde, la preturi internationale, iar pe piata interna il comercializeaza la tarife puternic subventionate, in timp ce un comert ilegal profitabil, la scara mare, se afla sub controlul unor factiuni armate protejate de personaje importante din elitele politice de ambele parti ale tarii, potrivit expertilor ONU.

"Contrabanda face rau economiei noastre", a spus Suleman. "Este ceva ce depaseste controlul si autoritatea noastra si are nevoie de masuri imediate; altfel, va duce la colapsul economic al Libiei."