Business international

Lovitura de stat din 1953, prin care a fost consolidata domnia autoritara a sahului Mohammad Reza Pahlavi, isi are radacinile intr-o confruntare dintre Marea Britanie cu Iranul, tensionata de decenii de dominatie britanica aproape coloniala. Miza au fost campurile petrolifere ale Iranului.

Marea Britanie a ocupat Iranul in al Doilea Razboi Mondial pentru a proteja o ruta de aprovizionare catre aliatul sau, Uniunea Sovietica, si pentru a impiedica petrolul sa cada in mainile nazistilor - inlaturandu-l pe tatal sahului, pe care il considera imposibil de supus, se arata intr-o serie de articole despre jocul serviciilor secrete occidentale in Iran publicata de The New York Times in anii 2000.

Marea Britanie si-a pastrat controlul asupra petrolului iranian dupa razboi prin intermediul Companiei Petroliere Anglo-Iraniene.

Insa in 1951, parlamentul iranian a votat pentru nationalizarea industriei petroliere, iar legislatorii care au promovat legea l-au ales pe principalul ei sustinator, Mohammad Mossadegh, in functia de prim-ministru. Marea Britanie a raspuns cu amenintari si sanctiuni. Mossadegh, avocat educat in Europa, in varsta de peste 70 de ani, predispus la lacrimi si crize de furie, a refuzat sa dea inapoi.

La intalnirile din noiembrie si decembrie 1952, conform istoriei secrete, oficialii serviciilor secrete britanice i-au uimit pe omologii lor americani cu un plan pentru o operatiune comuna de inlaturare a prim-ministrului dificil.

Americanii, care "nu intentionasera deloc sa discute aceasta chestiune", au fost de acord sa o studieze. Exista ceva atractiv in ea. Anticomunismul ajunsese la cote maxime la Washington, iar oficialii erau ingrijorati ca Iranul ar putea sa cada sub influenta Uniunii Sovietice, o prezenta istorica acolo.

In martie 1953, o evolutie neasteptata a impins complotul inainte: celula CIA de la Teheran a raportat ca un general iranian a contactat Ambasada Americana cu propunerea unei lovituri de stat condusa de armata.

Administratia Eisenhower, recent investita, era intrigata. Coalitia care l-a ales pe Mossadegh se destrama, iar Partidul Comunist Iranian, Tudeh, devenise activ.

Allen W. Dulles, directorul serviciilor secrete centrale, a aprobat pe 4 aprilie o suma de 1 milion de dolari care urma sa fie utilizata "in orice mod care ar duce la caderea lui Mossadegh".

"Scopul era aducerea la putere a unui guvern cu care sa se ajunga la o intelegere echitabila in domeniul petrolului, permitand Iranului sa devina solid din punct de vedere economic si solvabil financiar si care sa prigoneasca in mod energic Partidul Comunist periculos de puternic."

In cateva zile, oficialii agentiei l-au identificat pe un ofiter de rang inalt, generalul Fazlollah Zahedi, ca omul care ar putea conduce o lovitura de stat. Planul lor prevedea ca sahul sa joace un rol principal.

"O combinatie sah-general Zahedi, sustinuta de activele locale si de sprijinul financiar al CIA, ar avea sanse mari sa-l rastoarne pe Mossadegh", au scris oficialii, "in special daca aceasta combinatie ar putea aduce cele mai mari multimi de oameni pe strazi si daca o parte considerabila a garnizoanei din Teheran ar refuza sa execute ordinele lui Mossadegh."

Insa planificatorii aveau indoieli cu privire la faptul ca sahul ar putea duce la bun sfarsit o operatiune atat de indrazneata.

Familia sa preluase tronul Iranului cu 32 de ani mai devreme, cand puternicul sau tata a condus propria lovitura de stat. Insa tanarul sah era "prin natura sa o fiinta a indeciziei, asaltata de indoieli si temeri fara forma", adesea in conflict cu familia sa, inclusiv cu printesa Ashraf, "sora geamana puternica si predispusa la intriga", au scris oficialii agentiei americane.

De asemenea, sahul avea ceea ce CIA numea o "frica patologica" de intrigile britanice, un potential obstacol in calea unei operatiuni comune.

In mai 1953, agentia l-a trimis pe Donald Wilber, celebru spion american, in Cipru pentru a se intalni cu Norman Darbyshire, seful filialei iraniene a serviciilor secrete britanice, pentru a face planuri preliminare pentru lovitura de stat. Calmarea temerilor sahului era o prioritate; un document al intalnirii spunea ca acesta urma sa fie convins ca Statele Unite si Marea Britanie "considera chestiunea petrolului secundara".

Conversatia din cadrul intalnirii s-a indreptat catre un subiect sensibil, identitatea unor agenti cheie din Iran. Britanicii au spus ca au recrutat doi frati pe nume Rashidian. Istoria secreta dezvaluie ca americanii nu aveau incredere in britanici si au mintit despre identitatea celor mai bune "ajutoare" ale lor din Iran.

Oficialii CIA erau impartiti cu privire la functionarea planului elaborat in Cipru. Celula de la Teheran a avertizat sediul central ca "sahul nu va actiona decisiv impotriva lui Mossadegh". A informat si ca generalul Zahedi, omul ales sa conduca lovitura de stat, "parea sa nu aiba ambitie, energie si planuri concrete".

In ciuda indoielilor, celula de la Teheran a agentiei de spionaj americane a inceput sa raspandeasca "propaganda gri", distribuind caricaturi anti-Mossadegh pe strazi si publicand articole nefavorabile in presa locala. Lovitura de stat a reusit, englezii si-au pastrat controlul asupra petrolului iranian, sahul a mai domnit 26 de ani, ca monarh pro-occidental, iar toate acestea au pavat calea Revolutiei Islamice din 1979 prin care Occidentul a pierdut definitiv Iranul.