Business international

Alegatorii tind sa observe cu intarziere semnificativa ca presiunile de pret s-au redus si pedepsesc guvernul in functiune in timpul alegerilor pentru socurile inflationiste neasteptate. De aceea, guvernele gresesc cand trateaza sau promoveaza inflatia ca pe o problema rezolvata atunci cand indicatorul statistic s-a retras la cotele dorite de banca centrala.

Gospodariile nu percep evolutia ratei inflatiei, ci preturile: realizeaza foarte bine cat plateau pe cosul de cumparaturi in urma cu cativa ani in comparatie cu prezentul, mai ales daca se raporteaza la salariu. Inflatia inseamna, pana la urma, cresteri de preturi. Chiar daca inflatia ca indicator statistic a revenit la "normal", alegatorii nu simt ca problema a fost rezolvata deoarece gaura din portofel nu se micsoreaza. Acestea sunt concluziile a doua studii analizate de Portfolio.hu, cel mai apreciat site de stiri economice si financiare din Ungaria.

Studiile au atras atentia pentru ca explica de ce guvernul premierului Viktor Orban a pierdut atat de categoric alegerile recente desi inflatia din Ungaria a trecut de la cel mai ridicat nivel din UE in urma cu cativa ani - de aproape 26% la inceputul anului 2023 - la o cota acum de invidiat, de 1,8% in martie. In prezent, Romania are cea mai ridicata inflatie din UE, de 10% in martie. La Bucuresti este in plina desfasurare o criza guvernamentala.

Ca inflatia continua sa traiasca in mentalul colectiv chiar si dupa ce indicatorul statistic ajunge la tinta bancii centrale, adica este readus sub control, a simtit-o si Kamala Harris, candidata democrata la presedintia SUA (atunci democratii conduceau administratia) care a pierdut in fata republicanului Donald Trump in 2024: in acel an deteriorarea politicii monetare a incetinit, cresterile preturilor carburantilor au incetinit, dar degeaba. Alegatorii nu au simtit ca au inceput sa traiasca mai bine.

Doua studii recente arata ca amintirea inflatiei, erodarea venitului salarial real si costurile mai ridicate cu achizitiile de zi cu zi pot influenta sentimentul electoral timp de luni sau chiar ani dupa rezolvarea in statistica a problemei inflatiei. Efectul poate persista si dupa ce majorarile salariale incep sa acopere pierderile provocate de socul inflationist. Pentru a evalua efectele politice ale inflatiei, trebuie cautate raspunsuri la doua intrebari.

Una este cum se coreleaza inflatia cu schimbarile politice? Raspunsul este dat de un studiu din 2024 realizat de Jonathan Federle, Cathrin Mohr si Moritz Schularick de la Institutul Kiel pentru Economia Mondiala din Germania. Acesta examineaza 365 de alegeri din 18 economii avansate incepand din 1948. Autorii au cautat sa vada cum socurile inflationiste bruste afecteaza sustinerea pentru partidele populiste si antisistem.

Ei au definit surpriza inflationista ca diferenta dintre inflatia prognozata cu un an mai devreme si nivelul real. Concluzia studiului este ca sustinerea pentru astfel de formatiuni politice creste semnificativ dupa ce inflatia atinge cote peste asteptari. O surpriza inflationista pozitiva de 10 puncte procentuale duce la cresterea cu 15 puncte procentuale a sprijinului pentru partide radicale la urmatoarele alegeri. Efectul este puternic mai ales daca socul inflationist este insotit de scaderea salariului real.

Cealalta intrebare este cand simt alegatorii ca criza inflationista s-a terminat? Un studiu din 2026 pregatit pentru Parlamentul European foloseste, pentru a da un raspuns, datele lunare ale BCE despre asteptarile consumatorilor privitoare la inflatie pentru perioada 2020-2025. Concluzia este ca perceptia si realitatea se sincronizeaza luni mai tarziu. Cele doua studii dezvaluie acelasi mecanism politic din unghiuri diferite. Alegatorul nu se uita la datele statistice despre inflatie, ci este atent la cat plateste in magazin pentru cumparaturile zilnice, la cat s-au scumpit serviciile si intretinerea, cat costa mancarea, cat costa detergentul, imbracamintea si la cat ii mai ramane din salariu. Incetinirea inflatiei ca indicator statistic nu inseamna decat ca preturile cresc mai lent, nu ca au revenit la nivelurile de dinainte de criza. Gospodariile nu percep indicatorul statistic, ci efectul asupra bugetului.

Studiul bazat pe datele de la BCE a gasit ca perceptia asupra inflatiei se schimba dupa modificarea inflatiei ca indicator statistic cu o intarziere de patru luni si nu simetric. Schimbarea este mai rapida dupa cresteri si mai lenta dupa scaderi. Intarzierea nu inseamna ca impactul politic al inflatiei se va disipa rapid.

Potrivit Institutului Kiel, cele mai puternice efecte apar cand inflatia duce la diminuarea salariului real, adica atunci cand alegatorii simt ca preturile au crescut mai rapid decat veniturile. In cazul Ungariei, o vreme campioana europeana la inflatie, nivelul mediu al indicatorului s-a situat la 17,6% in 2023, an in care inflatia a coborat de la 25,7% in ianuarie la 5,5% in decembrie, la 3,7% in 2024 si la 4,4% in 2025.

Insa populatia a perceput inflatia ca fiind de 15-20% in perioada de dezinflatie statistica. Mai grav, poate, pentru politicienii aflati la guvernare a fost isteria provocata de scumpirea excesiva a alimentelor, care au o pondere mai mare in cheltuielile est-europenilor decat in economiile mai bogate din vestul Europei.

De asemenea, perceptia inflatiei nu este aceeasi in toate categoriile sociale, dupa cum nici nevoile zilnice nu sunt aceleasi si nici salariile. Unii oameni raman "pierzatori", nu-si mai revin niciodata din pierdere. Pentru ei, "amintirea" inflatiei ridicate nu este o distorsiune psihologica, ci o experienta reala.