Opinii

Intr-o Europa aflata la intersectia mai multor crize - inflatie, presiune urbana, migratie, transformare a pietei muncii - tema locuintelor accesibile s-a transformat dintr-o dezbatere sociala intr-un subiect strategic de prim rang. Nu mai este vorba doar despre preturi la apartamente sau nivelul chiriilor, ci despre insasi sustenabilitatea modelului economic european. A locui decent a devenit un indicator al competitivitatii, iar lipsa locuintelor accesibile risca sa devina un factor structural de dezechilibru economic.

Pentru tinerii europeni, mai ales cei care traiesc in marile capitale, o garsoniera poate consuma peste jumatate din salariul mediu. In multe orase, clasa de mijloc dispare din centrele urbane, impinsa catre periferii sau chiar in afara zonelor metropolitane. In acelasi timp, firmele din constructii, transport sau servicii se confrunta cu o lipsa tot mai acuta de forta de munca locala, tocmai din cauza costurilor de locuire. Aceasta spirala a devenit o problema economica sistemica: acolo unde oamenii nu pot trai, economia nu mai poate creste.

Paradoxul este ca Uniunea Europeana nu are competenta directa in domeniul locuintelor. Politicile de locuinte sunt, conform tratatelor, responsabilitatea exclusiva a statelor membre. Cu toate acestea, Bruxellesul a demonstrat deja ca poate modela comportamente si politici fara a dicta reglementari. Exact cum programul Erasmus a schimbat in profunzime sistemele educationale si mobilitatea tinerilor europeni, un cadru financiar inteligent poate produce efecte similare in domeniul locuintelor. Sub conducerea Ursulei von der Leyen, Comisia Europeana a inceput sa trateze accesul la locuinte ca pe o dimensiune esentiala a competitivitatii europene.

In centrul acestei noi paradigme se afla ideea ca locuintele nu sunt doar o problema sociala, ci si una de productivitate. O economie bazata pe inovare si pe mobilitatea fortei de munca are nevoie de stabilitate locativa. Angajatii care nu pot trai aproape de locul de munca, tinerii care nu isi pot permite o chirie rezonabila, familiile care traiesc in nesiguranta rezidentiala - toate acestea afecteaza direct performanta economica. Fara o piata a locuintelor functionala, Europa risca sa piarda teren in competitia globala pentru talente.

De aici si interesul crescand pentru un nou mecanism de finantare europeana: Fondul European pentru Competitivitate, evaluat la peste 400 de miliarde de euro. Daca in trecut fondurile structurale si de coeziune erau orientate aproape exclusiv catre infrastructura fizica sau digitala, noul fond se pare ca urmareste sa includa si infrastructura sociala - iar locuintele accesibile sunt vazute tot mai clar ca o componenta strategica a acesteia. Ideea de baza este simpla: fara locuinte adecvate si accesibile, nu exista forta de munca stabila, iar fara forta de munca stabila nu exista competitivitate economica.

Modelul de implementare se contureaza in jurul unei logici deja testate de alte programe europene, precum SAFE, fondul european pentru aparare. In practica, Comisia Europeana stabileste cadrul general si pune la dispozitie resursele financiare, iar statele membre decid cum le folosesc la nivel national. Fondurile vor fi distribuite proportional intre cele 27 de tari membre, insa activarea efectiva va depinde de capacitatea fiecarui stat de a mobiliza proiecte concrete, fezabile si conforme cu regulile europene. Aici intervine componenta privata: guvernele vor putea garanta proiecte derulate de companii, consortii de dezvoltatori, fonduri de investitii imobiliare, cooperative de locuinte sau parteneriate public-private.

Pentru mediul de afaceri, miza este semnificativa. Noul cadru poate deschide o piata de investitii de ordinul zecilor de miliarde de euro, cu beneficii multiple: acces la finantari europene nerambursabile sau partial rambursabile, garantii guvernamentale pentru credite comerciale, stimulente fiscale pentru constructii verzi si proiecte sociale, dar si o cerere stabila pe termen lung. Sectorul imobiliar european, dominat in ultimele doua decenii de speculatie si randamente rapide, are sansa de a se reorienta catre investitii sustenabile si pe termen lung, cu impact social real.

Dezvoltatorii si investitorii care vor intelege rapid logica acestui nou val de finantare vor fi primii care vor beneficia. In special, proiectele de reconversie urbana - transformarea cladirilor vechi, neutilizate sau industriale in locuinte eficiente energetic - se aliniaza perfect cu obiectivele Pactului Verde European. In plus, sistemele de locuire cooperativa, modelele de inchiriere cu garantii publice sau investitiile in cartiere mixte (unde locuintele subventionate coexista cu cele de piata libera) vor fi tot mai atractive pentru fondurile ESG, interesate de impact social masurabil.

Pentru companii, locuintele accesibile devin si o oportunitate strategica de resurse umane. In orase precum Munchen, Amsterdam sau Copenhaga, companiile mari construiesc deja locuinte pentru propriii angajati sau investesc in parteneriate cu municipalitatile. Modelul ar putea deveni norma si in Europa Centrala si de Est, acolo unde costul locuirii a inceput sa afecteze mobilitatea fortei de munca. In lipsa unor solutii de locuire accesibila, multe companii se confrunta cu o "criza invizibila": salarii competitive pe hartie, dar imposibilitatea de a atrage oameni dispusi sa se mute.

De aceea, tema locuintelor accesibile nu mai poate fi tratata izolat. Ea se afla la intersectia dintre politicile de ocupare, digitalizare, tranzitie verde si coeziune sociala. Europa care va reusi sa conecteze aceste domenii va fi si cea care va castiga cursa competitivitatii globale. Este o transformare de mentalitate: dinspre ideea de "ajutor social" catre un concept de "infrastructura economica a locuirii".

In anii urmatori, vom vedea probabil o noua generatie de scheme nationale care canalizeaza bani europeni catre constructia de locuinte publice, renovarea spatiilor degradate si sprijinirea cooperativelor urbane. Se va contura o piata mixta, in care statul garanteaza accesul la finantare, iar mediul privat livreaza proiecte concrete, sustenabile si eficiente.

Pentru mediul de afaceri, mesajul este clar: locuirea devine parte din lantul de competitivitate. Firmele care vor ignora aceasta transformare vor fi, inevitabil, penalizate de costuri mai mari cu resursa umana si de o mobilitate tot mai redusa a angajatilor. Cele care vor intelege insa logica noului cadru financiar european vor avea acces nu doar la fonduri, ci si la o pozitionare strategica intr-o economie europeana in reconstructie.

Criza locuintelor nu mai este o chestiune periferica. Este o criza a modelului de dezvoltare european. Europa care va reusi sa transforme solidaritatea in investitie, care va vedea in locuinte o infrastructura de productivitate si nu doar o cheltuiala bugetara, va fi cea care va ramane competitiva si atractiva. Locuintele nu sunt doar ziduri si acoperisuri; sunt fundatia unei economii care vrea sa ramana vie, echitabila si umana.

Dan Luca este expert in afaceri europene si comunicare strategica, derulandu-si activitatea in Bruxelles inca din 1997.