Opinii

Cum a aparut acest nou "minister" in arhitectura bugetara? Cine a nasit acest nou "minister" Raspunsul este foarte simplu, pas cu pas, imprumut cu imprumut, toate acestea s-au facut de-a lungul anilor in care toate partidele, care s-au comportat ca un cartel comod, au practicat o haiducie bugetara, o cursa nebuna a cheltuirii banului public, situatia fiind abordata doar in termeni electorali. Aparitia acestui "minister" nu este o Lebada Neagra, el a fost hranit prin imprumuturile fara nicio noima ani la rand, dar indeosebi in anii electorali cand expansiunea praduirii banului public a fost la cele mai inalte cote. Ani la rand imprumuturile nu au fost restrictionate de nimeni si de nimic. Bugetele au fost construite pe venituri fantasmagorice, iar cresterea economica era prezumata ca fiind mare pentru a face loc unor aberante cheltuieli.

"Ministerul dobanzilor", o denumire metaforica, este o "institutie" fantomatica si asfixianta, nu are sediu, nu are niciun angajat si nu figureaza in organigrama Guvernului, dar consuma resurse comparabile cu un minister de linie.

"Ministerul" este alimentat de costurile datoriei externe acumulate in ultimii 35 de ani. Romania trebuie sa plateasca anul acesta costisitoare dobanzi de 12 miliarde de euro, ceea ce inseamna 1 miliard de euro pe luna. Cu aceasta suma s-ar fi putut construi autostrazi, spitale, drumuri, scoli. Cu acesti bani nu se creeaza valoare adaugata, dar, si mai grav este faptul ca nici cu banii imprumutati nu s-a creat valoare adaugata, mare parte din acestia au fost folositi pentru salarii si pensii sau alte pomeni electorale. Dar aceste sume exprima de fapt pretul trecutului, al deciziilor politice alimentate de sloganul "Noi am dat!" si de "spectacolizarea" populismului cand salariile in domeniul bugetar au devenit supraponderale si chiar "hedeguite" prin despotice contracte colective de munca.

Sa vedem locul "Ministerului Dobanzilor" in clasamentul alocarilor bugetare pe anul 2026 (sursa ZF.ro din data de 18.03.2026 ):

Buget (mld.lei)

1. Ministerul Finantelor 112,5

2. Ministerul Muncii 91,8

3. Ministerul Educatiei 64,8

4. Ministerul Dobanzilor 60,0

5. Ministerul Apararii 49,3

6. Ministerul Transporturilor 42,0

7. Ministerul de Interne 35,7

8. Ministerul Agriculturii 27,7

9. Ministerul Dezvoltarii 22,8

10.Ministerul Sanatatii 22,8

11. Ministerul Energiei 19,7

12. Ministerul Investitiilor 12,6

13. Ministerul Mediului 5,9

14. Ministerul Justitiei 4,3

15. Ministerul Economiei 3,7

16. Ministerul Public 2,9

17. Ministerul de Externe 1,6

18. Ministerul Culturii 1,4

Suma care revine acestui "minister" este de aproximativ 3% din PIB(60 mld lei), iar ca pondere se apropie de alocarile pentru ministerele principale. Aceasta alocare poate sa creasca de la an la an, mai ales daca nu se rezolva problema deficitului. O precizare, aceasta alocare este nenegociabila, cea ce inseamna ca este o cheltuiala rigida si foarte costisitoare. Explicatia consta in faptul ca dobanzile trebuie platite in primul rand, creditorii trebuie platiti pentru banii pe care ni i-au imprumutat. Orice intarziere ne poate trimite in "junk", iar costurile ar fi foarte mari.

Cand se vorbeste de aducerea deficitului sub 3% trebuie sa se aiba in vedere ca numai dobanzile platite prin acest "minister" sunt de 3%. Gestionarea deficitului va deveni din ce in ce mai grea in conditiile in care se pleaca de la un procent fix al dobanzilor. Este relativa aceasta sintagma "procent fix" intrucat aceasta poate creste daca creditorii ne recepteaza ca fiind o tara cu risc in crestere sau daca vom inregistra o contractie a economiei. Nici subrezitatea bugetara nu este pe placul creditorilor externi. Increderea investitorilor in bancabilitatea Romaniei este factorul chei de care depinde stabilirea nivelurilor dobanzilor. Si o criza politica poate pregati terenul pentru cresterea dobanzilor.

"Ministerul dobanzilor" isi poate consolida (da, consolida!) pozitia in buget prin solicitarea unor sume din ce in ce mai mari pentru plata dobanzilor, si toate acestea se pot intampla numai in lipsa unor reforme autentice, deoarece va fi nevoie de noi imprumuturi. In acest an, de exemplu, statul se va imprumuta cu circa 50 de miliarde de euro.

La toate acestea se mai poate adauga si criza indatorarii nationale cum o defineste Nouriel Roubini, Laureat Nobel, insemnand momentul cand investitorii straini se vor codi sa refinanteze datoria sau vor refuza sa cumpere datorii noi.

Zilele trecute presa relata faptul ca s-a reusit obtinerea unui imprumut de la Banca Mondiala in valoare de 650 milioane de euro. Dobanzile platite intr-o luna depasesc cu mult suma imprumutata de la Banca Mondiala ,ceea ce ne arata cati bani se irosesc pe greselile trecutului.

Dobanzile sunt in prezent o piatra de moara legata de gatul finantelor tarii, actionand ca o frana in calea dezvoltarii. Acestea consuma banii care puteau fi folositi la investitii. Totodata aceste dobanzii fac ca nevoia de alte imprumuturi sa creasca.

Pentru a limita influenta acestui "minister" este necesara stoparea imprumuturilor costisitoare, simultan cu un plan realist de reducere a cheltuielilor publice prin efectuarea unor reforme reale . Este nevie ca viitoarele imprumuturi sa fie directionate catre investitii productive care-si vor returna singure datoriile.