Zf 24

Europa se distanteaza tot mai clar de ofensiva militara lansata de SUA si Israel impotriva Iranului, intr-o miscare care scoate la iveala fisuri majore in relatia transatlantica.

Cancelarul german Friedrich Merz, cunoscut ca un sustinator al relatiei cu SUA, a avut un ton surprinzator de dur: desi a recunoscut ca Iranul nu trebuie sa devina o amenintare regionala, a criticat lipsa unui plan clar al Washingtonului si faptul ca Europa nu a fost consultata. Germania a anuntat explicit, potrivit Reuters, ca nu va participa militar, inclusiv la securizarea Stramtorii Hormuz, un punct vital pentru economia globala.

Aceeasi pozitie este impartasita de alte mari puteri europene. Ministrul german al Apararii, Boris Pistorius, a declarat direct: "Nu este razboiul nostru", iar presedintele francez Emmanuel Macron a subliniat ca Franta "nu este parte a conflictului".

Decizia vine pe fondul temerilor ca Europa ar putea fi atrasa intr-un conflict imprevizibil, fara obiective clare si profund nepopular in randul populatiei. Liderii europeni calculeaza ca riscurile implicarii sunt mai mari decat cele ale deteriorarii relatiei cu SUA, deja tensionata de razboiul din Ucraina si disputele comerciale.

Reactia lui Donald Trump nu a intarziat: acesta a criticat dur aliatii, acuzandu-i ca fac o "greseala foarte prosteasca". Premierul britanic Keir Starmer a fost tinta unor atacuri directe, fiind comparat nefavorabil cu Winston Churchill.

Totusi, liderii europeni au sprijinul opiniei publice. Majoritatea cetatenilor din Marea Britanie, Germania si Spania se opun razboiului, iar chiar si politicieni conservatori sau populisti au inceput sa critice retorica agresiva venita de la Casa Alba.

Spania a mers si mai departe, calificand atacurile drept "iresponsabile si ilegale" si respingand presiunile americane. "Nu vom fi vasalii nimanui", a transmis guvernul de la Madrid.

In paralel, Europa incearca sa-si defineasca propriul rol: Marea Britanie si Franta lucreaza la planuri alternative pentru securizarea Stramtorii Hormuz, fara implicarea directa a SUA, si insista pe solutii diplomatice si de dezescaladare.

In culise, oficialii europeni sunt ingrijorati ca nici macar obiectivele SUA nu sunt clare si ca acestea ar putea diferi de cele ale Israelului, inclusiv in privinta unei eventuale schimbari de regim in Iran.

Mesajul Europei este limpede: nu vrea sa intre intr-un razboi pe care nu l-a ales si al carui final nu il poate anticipa. In fata unui lider american considerat tot mai imprevizibil, europenii incearca sa ramana uniti si sa gestioneze criza cu prudenta, chiar daca asta inseamna sa spuna "nu" celui mai important aliat al lor.

In acest context, se contureaza insa o intrebare esentiala pe care Europa nu isi poate permite sa o ignore: ce s-ar intampla daca, intr-un scenariu viitor, ambitiile Rusiei ar ajunge sa vizeze direct teritoriul aliantei nord-atlantice? In prezent, securitatea continentului ramane strans legata de sprijinul Statelor Unite, iar echilibrul transatlantic este un pilon fundamental al stabilitatii europene. Tocmai de aceea, liderii europeni trebuie sa fie constienti ca deciziile de astazi pot influenta reactiile de maine. Intr-un eventual moment de criza majora, cel mai ingrijorator scenariu ar fi ca Washingtonul sa recurga la acelasi tip de raspuns pe care Europa il ofera astazi in cazul Iranului: "nu este razboiul nostru" .