Opinii

Taxele cresc, dobanzile sunt de ani de zile la niveluri record din cauza celor care s-au perindat pe la Palatul Victoria, primarii refuza reforma, dupa ce au ingrasat organigramele ani de zile, desi numarul administratiilor care reusesc sa atraga investitii este extrem de redus, iar ministrul agriculturii a gasit vinovatul - NU primariile care cer 200 de euro pe luna pentru o taraba mizerabila, ci corporatistul care mananca un avocado.

Florin Barbu, ministrul Agriculturii, spune ca avocado a urcat pe primul loc in topul importurilor de fructe si legume - romanii care aleg sa consume avocado si mozzarella in loc de rosii si branza locala contribuie la cresterea deficitului comercial. In cifre, importurile de avocado au fost de 50,7 milioane de euro in 2024 si 25,3 milioane in primul semestru din 2025, in timp ce mozzarella a generat importuri de 46,5 milioane de euro anul trecut.

Dar intrebarea reala este: cine afecteaza mai mult taranul roman? Consumatorul urban care diversifica dieta sau administratiile locale care taxeaza tarabele din piete mai scump decat platesc hipermarketurile in malluri?

Cifrele arata paradoxul: hipermarketurile, considerate ancore de trafic, platesc chirii de sub 10 euro/mp/luna. In schimb, producatorul care vinde patrunjel sau cartofi intr-o piata publica plateste echivalentul a 60 de lei/mp/luna, iar in unele cazuri chiar 200 de euro pentru o taraba modesta, fara climatizare, fara servicii si fara infrastructura unui centru comercial. Problema nu e doar in Bucuresti, ci in orice oras din Romania - primariile cer sume enorme micilor producatori, care nu au alternativa.

Acest dezechilibru structural arata ca problema nu este avocado, ci modul in care statul si primariile isi trateaza propriii producatori. Pietele agroalimentare sunt in proprietatea UAT-urilor si sunt administrate birocratic, cu tarife stabilite fara legatura cu realitatea economica a micilor fermieri. De cele mai multe ori, tarifele nu includ nici depozitarea, nici accesul la grupuri sanitare, nici utilitati.

Daca pentru o insula de mall chiria trebuie sa fie maximum 20% din venitul generat, pentru o taraba de 200 de euro, vanzatorul ar trebui sa aduca lunar venituri de minimum 1.000 de euro. La preturi de 3 lei/kg pentru cartofi, asta inseamna vanzarea a 1,6 tone pe luna doar pentru a acoperi costurile de ocupare a spatiului. Un calcul imposibil pentru majoritatea micilor fermieri.

In plus, politica agricola locala pare construita mai degraba pentru a proteja functionarii si pentru a finanta bugetele primariilor decat pentru a sprijini fermierii. In loc ca pietele sa fie transformate in huburi moderne de distributie locala, ele raman spatii decrepite, dar cu tarife de lux.

Este usor sa dai vina pe gusturile urbane pentru avocado si mozzarella, dar adevarata sabotare a taranului roman vine din partea statului roman care il taxeaza excesiv, il sufoca birocratic si il obliga sa concureze cu retaileri internationali aflati intr-o pozitie net avantajoasa.

In final, problema nu este alegerea consumatorului, ci incapacitatea statului de a construi politici publice care sa reduca barierele pentru producatorii locali. Taranul roman nu pierde din cauza avocado-ului, ci pentru ca pentru o taraba intr-o piata administrata de primarie plateste mai mult decat ar plati pentru un spatiu intr-un mall.